Premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic: „Insomniile lui Gregor”de Nicolae Sirius

[altmarius]

 Premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic: „Insomniile lui Gregor”de Nicolae Sirius

Publicat: Astăzi, 05:56

http://www.radioromaniacultural.ro/premiera_absoluta_la_teatrul_nat...

Cu Dorel Vișan, Virgil Ogășanu, Mihai Constantin, Maia Morgenstern, Petre Lupu, în regia lui Vasile Manta

Joi, 12 iunie 2014, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic prezintă în premieră absolută Insomniile lui Gregor de Nicolae Sirius, spectacol realizat cu sprijinul Societății Comerciale Teletext SRL Slobozia. Adaptare radiofonică de Pușa Roth. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuție: Dorel Vișan, Virgil Ogășanu, Mihai Constantin, Maia Morgenstern, Petre Lupu, MihaiNiculescu,Daniela Ioniță.Redactor: Costin Tuchilă. Muzica și regia muzicală: George Marcu. La vioară: Marian Grigore. Regia de montaj: Dana Lupu și Florina Istodor. Regia de studio: Janina Dicu. Spectacolul va fi difuzat în reluare sâmbătă, 14 iunie 2014, la ora 13.15, la Radio România Internațional.

Piesa lui Nicolae Sirius este o parabolă despre libertatea individului în regimuri totalitare, bazată pe trăiri personale ale autorului, combinate imaginativ cu trimiteri la mituri și figuri universale, ceea ce îi conferă un plus de expresivitate. Într-un timp greu de stabilit, care poate fi orice epocă, dar mai cu seamă se poate răsfrânge în actualitate, la curtea împăratului Gregor se întâmplă fapte ciudate, pe care le decriptăm parțial, ca într-o ieșire din vis. Între somn și trezie, Gregor află că un soldat a văzut marea arzând și vrea să fie executat în palat. Papac, omul de încredere, îi aduce vești ciudate și, în linia bizareriilor repetabile, în același cod al imaginilor care pot sugera o pluralitate de sensuri și pot avea relevanță simbolică, îi povestește vise și îi compune muzică. Aflăm cum „plânge timpul”, aflăm de întâmplări care parcă au mai fost, dar care sunt cu atât mai stranii când revin. Suveranul pare un ins bizar, puterea lui e în clopoțelul cu care își cheamă la ordin supușii. Ca orice dictator, Gregor crede în semne, are un scrib care tălmăcește visele și e suspicios, se teme de complot. Complot care, inevitabil, e pus la cale de unde s-ar aștepta mai puțin. Soldatul fără nume, agent secret, desigur, spionează pentru el și îi relatează totul cu lux de amănunte. Atmosfera e uneori grotescă, alteori fantastă. Dialogul bine condus, cu replici care se rețin, relieful caracterologic al personajelor, răsturnările spectaculoase de situație asigură teatralitatea textului.

Regizorul Vasile Manta a alcătuit o distribuție ideală, construind expresiv atmosfera piesei și planurile de joc, din care nu lipsesc gramul de umor și o plasticitate aproape vizuală. Jocul lui Dorel Vișan (Gregor) este admirabil, cu toate nuanțele cerute de text, de la curiozitatea simulată la uimire, de la siguranță

la incertitudine, cu o gradație care punctează eficient tensiunile. Virgil Ogășanu (Papac) joacă abil supunerea sau, dimpotrivă, devine dominator, la limita dintre planul oniric și cel real. Foarte bine distribuit în rolul Soldatului, Mihai Constantin conferă un relief aparte personajului, într-o excelentă relație de joc. Într-un rol de mai mică întindere, Maia Morgenstern (Împărăteasa Relina) se reține prin culoare și expresivitate, iar Petre Lupu (Gogore, scribul tălmăcitor de vise) punctează plastic atmosfera. Muzica lui George Marcu susține inspirat planul fantastic și bizareriile la limita absurdului, din text.

Poet și dramaturg, Nicolae Sirius (n. 1950, Lupșanu, Călărași) a părăsit România în 1986. A trăit șase luni într-un lagăr din Austria. Devine cetățean australian în 1988. În 1995, ajunge în Germania, împreună cu soția sa, Hiroko Minakami, o valoroasă pianistă japoneză. Câțiva ani mai târziu, se stabilește în Japonia, unde trăiește în prezent.

A debutat cu poezie în „Tribuna Ialomiței” (1968), publicând apoi versuri în „Luceafărul” (1974) și înCaietul Debutantului (Editura Albatros, 1979).

Piesa sa de teatru Ultimul dictator, Cain, Abel și Dumnezeu a fost jucată în limba engleză de La Mama Theatre, în colaborare cu „Melbourne International Festival” (1990) iarCourt House din Melbourne i-a pus în scenă Castelul (1993).

Balada timpuluice plânge, piesă de teatru scrisă în lagăr, în 1986, a fost publicată în română și, sub titlul Times weeps, în engleză (ambele volume au apărut la AMB, 2000).

În România, a mai publicat volumele Poezii fără țară (Editura Proteus, 1995),n Exilul și Amintirile unui însingurat (Editura Adenium, ultimul în 2013). În Japonia, poemele sale din Secolul alb (traduse în engleză de dr. Walter Tonetto de la Waseda University) au luat forma unui text electronic destinat cercetării literare (1996).

Din anul 1991, Nicolae Sirius este membru al Uniunii Scriitorilor din Australia.

Costin Tuchilă

Fragment audio-video din spectacol: https://www.youtube.com/watch?v=BZxQEdPI6Tw

Fotografii de la înregistrare, Studioul Mihai Zirra” al Radiodifuziunii