Povestea scriitoarei britanice care și-a găsit fericirea în Transilvania

[altmariusistoric]

https://www.historia.ro/sectiune/timp-liber/articol/povestea-scriit...

În ultimii ani, mai mult de 200.000 de români au plecat să locuiască în Marea Britanie, iar din Anglia au venit în România doar câteva mii de britanici doritori să se stabilească aici. Cei mai mulți au ales Bucureștiul sau alte orașe mari;numai câțiva au descoperit atmosfera deosebită a mediului rural. 

Scriitoarea și jurnalista Arabella McIntyre-Brown este una dintre aceste persoane. Ea  s-a născut și a crescut în West Sussex, Anglia. La 19 ani a plecat la Londra, unde a locuit 11 ani, iar apoi a ajuns la Liverpool, unde a trăit următorii 20 de ani. În 2010 s-a mutat de la Liverpool în satul Măgura, lângă Bran. 

A luat această hotărâre în urma unor decese în familie, dar adevărul din spatele plecării din Anglia își are rădăcinile într-o copilărie dificilă. La vârsta de 50 de ani, tocmai când începuse să se bucure de un oarecare succes ca editor de carte și autor, și-a vândut casa din Liverpool, abandonându-și viața citadină, de om ocupat, și s-a aruncat în acest labirint care este Europa de Est. A părăsit tot ce-i era familiar și s-a mutat în România, pentru a-și trăi viața în solitudine. 

Din 2010, ea numește „acasă” cabana de lemn din satul Măgura, aflat pe un povârniș al Carpaților. Cartea „Din Liverpool în Carpați”, publicată recent la editura ALL, prezintă extraordinara aventură a stabilirii în România, cu toate lucrurile frumoase și contradicțiile pe care le implică această schimbare radicală din viața Arabellei. 

”Transilvania este unul dintre cele mai puternice branduri. Toată lumea recunoaște acest cuvânt și-ți poate servi pe loc un  nume asociat cu acest brand. Până și țâncii britanici, care se uită  la tine ca la felul șaișpe când menționezi ceva gen Ghormenghast  sau Ruritania, tot știu câte ceva despre Transilvania.  Așa că, atunci când pomenesc faptul că locuiesc aici, prima  reacție este, de obicei, ceva de genul «Adică la Dracula acasă?».  Și următoarea, tot de obicei, sună cam așa:«Dar nu-i pe bune,  nu?». Sau cel puțin așa sunau, până ce industria turismului a  descoperit și ea ținutul acesta minunat”, scrie  Arabella McIntyre-Brown