Povestea cetății care domină semeţ drumul străvechi ce ducea spre centrul Transilvaniei

[altmariusgeo]

Arad

Foto: http://top5celemai.blogspot.ro

http://www.voceatransilvaniei.ro/povestea-cetatii-care-domina-semet...

La nord de Lipova, în plin câmp, ruinele de piatră ale Cetăţii Şoimoş par încă să vegheze asupra drumului dintre Crişana şi Transilvania, a unei părţi din Defileul Mureşului. Fortăreaţa plasată pe Cioaca Tăutului, dominând drumul străvechi ce ducea spre centrul Transilvaniei, a fost construită, probabil după invazia devastatoare a mongolilor din 1241-1242, de către o familie nobiliară, fiind un exemplu remarcabil de arhitectură medievală, notează Agerpres.

Cu ziduri mari de piatră, cetatea având poarta principală pe un pod de lemn, suspendat pe piloni, deasupra unei râpe, pare inexpugnabilă din exterior. Iar odată intrat, vizitatorul descoperă cu adevărat inima cetăţii, curtea interioară şi ruinele camerelor princiare amintind de rolul important pe care fortificaţia Şoimoş l-a avut în istorie.

Cetatea Şoimoş a fost ocupată de principi munteni şi transilvăneni, căzând de asemenea de câteva ori şi în mâinile turcilor.

După cum susţine dr. Peter Hugel, directorul Complexului Muzeal Arad, ce a avut ca proprietari câteva dintre familiile nobiliare ale vremii, fortificaţia ajunge în jurul anului 1450 în mâinile lui Ioan de Hunedoara, stăpânirea ei fiind oficializată abia în 1453 de către regele Ladislau al V-lea. În vremea regelui Matei Corvin, cetatea a trecut prin mai multe mâini, ajungând în cele din urmă la fiul acestuia, Ioan Corvin, iar ulterior în mâinile magnatului Gheorghe de Brandenburg.

La fel ca şi alte fortificaţii din zonă, Cetatea Şoimoş a fost asediată şi cucerită la 1514, de către armata de ţărani condusă de Gheorghe Doja, garnizoana cetăţii alăturându-se răsculaţilor.

Ulterior înfrângerii răsculaţilor în bătălia de sub zidurile Timişoarei, voievodul Ioan Zapolya a ocupat cetatea în folosul său direct. După câţiva ani, Cetatea Şoimoş a devenit reşedinţă princiară pentru Ioan Sigismund Zapolya şi pentru mama sa, regina Isabela.

După 1540, cetatea devine temporar reşedinţa principelui Transilvaniei. În această perioadă ea este întărită şi înfrumuseţată în stilul Renaşterii, fiindu-i adăugate totodată, bastioanele externe. În curtea interioară se văd până azi unele profile de piatră artistic sculptate, de la apartamentele princiare situate la etaj.

Între anii 1552-1699, cetatea joacă un rol important în luptele de apărare a ţărilor române duse împotriva cotropitorilor otomani, fiind pierdută de mai multe ori, iar între anii 1599-1600, ea trece trece sub stăpânirea lui Mihai Viteazul.

Istoria Cetăţii Şoimoş se opreşte în 1788, când a fost părăsită şi demolată.

Privind la ruinele de azi ale Cetăţii, vizitatorul află că, având ziduri din piatră înalte de peste nouă metri, Cetatea Şoimoş a fost ridicată pe un pisc stâncos greu accesibil, ce domină un bun sector din albia Mureşului. Nucleul cel mai vechi este construit în formă de triunghi şi exploatează la maximum avantajele terenului. Vechile sale porţi de acces sunt conservate cu cadrele lor elegante, gotice târzii, spre deosebire de alte cetăţi din Transilvania.

Accesul în incintă se făcea dinspre sud-vest, pe un pod aşezat pe trei piloni uriaşi de piatră, construiţi în cea mai abruptă râpă, care ţinea şi loc de şanţ de apărare, ultima porţiune fiind mobilă. Protejată de zidurile sale înalte şi groase, cetatea este dominată de două turnuri, cel mai important fiind vechiul donjon (aproape inaccesibil) şi mai scundul turn al porţii. Între ziduri, mai ales către nord şi sud, au fost amplasate construcţiile rezidenţiale, dotate cu parter şi etaje, cu deschiderile principale către o curte interioară de aproape 800 de metri pătraţi.

În partea de nord a incintei au fost apartamentele princiare în care se spune că ar fi locuit regina Isabela şi fiul ei, Ioan Sigismund. Etajul unde ar fi fost camerele reginei este ridicat din piatră de râu şi cărămidă roşie, pe care se văd elegantele chenare ale ferestrelor, golurile lăsate de sobele de cahle, consolele galeriilor. În partea de sud, o veche cercetare a descoperit una dintre cele mai frumoase capele de cetăţi din această zonă. Cisterna, al cărei loc este cunoscut, aşteaptă doar să fie dezgropată. Din ultima perioadă de viaţă, spre nord-vest, la exteriorul şanţurilor, se disting urmele unui uriaş bastion de artilerie ale cărui guri de foc controlau tot traficul de pe principalul râu ardelean.

‘Cetatea Şoimoş este şi astăzi un exemplu remarcabil pentru arhitectura medievală rezidenţială şi de apărare, zidurile cu o vechime de mai multe secole, porţile de acces, precum şi ornamentele rămase în curtea interioară fac din ansamblu un adevărat castel, o destinaţie ideală pentru cei care vor să cunoască trecutul cetăţilor din România. Însă cele câteva restaurări nu s-au dovedit suficiente pentru deplina punere în valoare a cetăţii’, a afirmat dr. Peter Hugel, directorul Complexului Muzeal Arad.

Trebuie de asemenea menţionat faptul că efortul de a străbate dificilul drum de la baza piscului pe care a fost ridicată cetatea, până la ruinele zidurilor vechii fortificaţii, este răsplătit de o privelişte minunată atât către Defileul Mureşului, cât şi spre Câmpia Aradului.