POEZII

[Ionescu Ion]

pe zare

 

pe zare trece o fântână

ce face semne la cocori,

plecarea lor coboară-n flori,

plecarea noastră în țărână.

 

pe zare trece râul dulce

se joacă norii în inele

și stoluri dragi de rândunele

se duc acasă să se culce.

 

pe zare bate vântu-n zbor,

se scutură cafeaua-n cești,

iar noi privim de la ferești.

cum trece ultimul cocor.

 

pe zare trece gândul meu

și dorurile-nvolburate,

se duc aiurea ca să cate

ce n-am găsit în lume eu.

 

26 septembrie 2011

 

 

 o umbră

 

când seara se-necase în grădină

și ochii mei cătau în luminiș,

o umbră mi-a căzut din cer, divină,

s-a strecurat în suflet pe furiș.

 

noaptea venea cu-atâtea vise, însă

eu nu vedeam nimic cu ochii mei,

dar te simțeam pe lângă mine plânsă

cum te-așezasei pe sub vechiul tei.

 

ne-ncercuiau inelele de vise,

și eu te-am luat, iubito, lângă mine,

aveam fântânile de dor deschise

cu ape limpezi, pure, cristaline.

 

am vrut să bem dar tu te-ai destrămat,

ai spus că pleci în lumea ta departe,

precum în hora ielelor de noapte,

destinul nemilos te-a aruncat.

 

………….

în toamna asta bruma pică rece,

cuvintele de-atunci mă cată azi,

visez mereu cum din seninuri cazi

și umbra mea spre tine vrea să plece.

26 septembrie 2011

 

 

 

sulamita

 

săpăm mereu câte-o groapă-n văzduh

bem zilele, bem nopțile, bem viața toată,

destinul se-nvârtește ca o roată,

așteptând clipa când să-și deie duh.

 

oh, sulamita bem mereu, tot bem

și ție-ți curge părul ca un râu,

ți-aș strânge corpul ca pe-un snop de grâu,

sub brațul meu hulpav  de vechi boem.

 

săpăm în cerul nostru-o groap-adâncă,

mă leg de părul tău ca de-un fuior,

cu tine-n brațe eu aș vrea să mor,

să ne-aruncăm în hău de pe-o stâncă.

 

în ochiul tău albastru stă minunea

când laptele zilelor ni se prelinge-n cap,

eu pentru tine-aș fi ca un satrap

carea furat din cer toată genunea.

 

deși moartea-i maestru de ceremonii,

 m-aș mai scula odată din mormânt,

să laud frumusețea-ți, să te cânt

și te-aș ruga cu mine ca să vii.

 

26 septembrie 2011

 

 

 

ochiul meu

 

 

ochiul meu albastru pur

ți-a căzut pe verticală,

nu te mai feri de el,

prea frumoasă domnișoară.

 

peste țâța ta cea dulce

se așează ca un ied

și ar vrea ca să se culce

să viseze numai mied.

 

parcă nu mai am vedere,

mi-a furat-o sânul tău,

s-a întins o noapte sură

peste ochișorul meu.

 

tot visând la mere coapte,

ochiul meu lacom din fire,

a trecut deja la fapte

și citește din psaltire.

 

și gândirea mi s-a rupt

mi-am pierdut deja tot eul,

tu, căzând pe dedesubt

îți sărută țâța zeul.

 

27 septembrie 2011

 

 

[judit ionescu]

 Mă bucur de fiecare dată când ne mai aduceţi câteva dintre frumoasele dvs.poezii. Dintre cele de azi "pe zare" este preferata mea.

[Ionescu Ion]

Mulțumesc judit pentru laudele aduse poeziei mele. Îmi pare bine că ți-am bucurat sufletul cu această poezie.