Sui poteca de cuvinte, Care lăsa cetatea-n urmă Și merse mult, până când Steaua Îi dezveli în întuneric O așezare părăsită.
Părea să fie o chilie, Făcută-n grabă dintr-un staul, Cu fân pe jos, iar în icoana, Prinsă de grindă, se deschise O poartă către altă noapte Și când pătrunse înăuntru, I se sfinți din nou privirea.
Visând la tine
Nu, niciodată nu sunt eu, De câte ori m-aplec pe unde, Ceva din Tine îmi răspunde, Înveșmântat în chipul meu.
Da, mă uitam pierdută-n ape, Visând la Tine, și-ai venit, Înfășurat în infinit Și mi Te-ai strecurat sub pleoape.
Ce văd cu ochii Tăi acum, Numai lumina poate spune, Când se preface-n rugăciune, Lăsând cuvintele pe drum.
1. Radu Sorescu - Petre Tutea. Viata si opera 2. Zaharia Stancu - Jocul cu moartea
3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi
4. Ioan Slavici - Inchisorile mele
5. Gib Mihaescu - Donna Alba
6. Liviu Rebreanu - Ion
7. Cella Serghi - Pinza de paianjen
8. Zaharia Stancu - Descult
9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte
10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani
11. George Calinescu Cartea nuntii 12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius