poem cu parfum de liliac

[Ionescu Ion]

poem cu miros de liliac

 

ne linge lumina-n zvon de viori şi-n ciripit de păsări

când aripa fericirii nu vrea să-nchidă ochii peste noi,

ca pasărea sacră cădem peste umbra amurgului gol

când liliacul şi-a desmorţit floarea peste raza de lună,

miroase iubito a noi când eram fericiţi împărăţind lumea,

când copacii alergau tăcuţi călăreţi peste câmpia în floare,

când seara umbla desculţă prin rouă şi pădurea

ardea albastru peste orizontul ce se prăvălea peste apele

din zare printre luceferi şi stele, printre fluturi şi licurici;

eu n-am să uit cât de frumoasă fusese seara aceea

când amăgit de ochii tăi m-am prins de pletorice stele

şi mi-am legănat visele de acest anotimp cu care am plecat

undeva departe în ţara în care mi s-au topit gândurile

devenind rug pe lujerul unei flori cu rădăcini în abis;

mi-am îndreptat apoi privirile spre câmpii sterpe şi goale,

când mă prindea dorul de tine, mă privea ochiul timpului,

ardea totul între mine şi tine şi ne topiam în fumul cerului,

amândoi rămânând unul ca un mit între soare şi lună;

mă pasc linişti şi nelinişti când sap în rana deschisă

şi încă mai aud vorbind sângele meu prin seva şi vânturile

 vieţii despre zâmbetul tău de floare cu ochii de peruzea,

rătăcim mereu printre cuvinte spre recele alb al lunii,

şi ochii tăi, şi mâna ta, şi sufletul tău mă umilesc când

cade amurgul şi psalmii  curg pustii ca o apă lină pe un prund

plin de grohotişuri peste toate nopţile trecute şi netrecute,

când privirile mele lacome şi palmele se sprijineau

 pe corpul tău ca pe o amforă, presimţeam născându-se

bucurii care izvorau din munţii cu umbre fugare de cerbi.

…………………………………………………………..

au înflorit liliecii, miroase a parfum de femeie,

mi-am limpezit visele, somnul meu nu mai doarme,

păzeşte visele şi limpezeşte durerile încrustate în inimă.

 

duminică, 17 aprilie 2016

 

[ROSCA Gheorghe Cornel]

Hristos a Înviat! ~ Adevărat a Înviat!
~
"Somnul", paznicul treaz al viselor noastre, acum limpezind durerile; căci acestea, adunate cu migală în Timp, vor rămâne pe mai departe, precum perlele dintr-un colier.
~
Cornelius, :)