Invitat: dr. Radu Ionicioiu
Decernarea, în data 9 octombrie, a premiilor Nobel fizicienilor Serge Haroche și David J. Wineland, pentru „metode experimentale inovative care permit măsurarea și manevrarea sistemelor cuantice individuale” (http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/2012/), readuce în prim plan problemele filosofice generate de misterioasa lume cuantică responsabilă de producerea unui paradox pe care l-am putea enunța în termeni simpli: pe măsură ce cunoașterea științifică înaintează, aceasta devine, în domeniile de vârf ale cercetării, tot mai non-intuitivă, mai depărtată de realitatea observațională, neproblematică, în care trăim cu toții.
Despre existența acestui paradox am aflat cu toții încă de pe băncile liceului. Atunci, cei mai mulți dintre noi au făcut mari eforturi pentru a înțelege că lumina este, deopotrivă, corpuscul și undă, că nu se pot stabili, în aceeași unitate de timp, poziția și impulsul unei particule elementare…etc. Tot atunci am aflat și decelebrul experiment mintal, „pisica lui Schrödinger”, ce sublinia insolitul noilor reprezentări ale lumii cuantice, respectiv conflictul ireconciliabil dintre legile care guvernează lumea noastră observațională, macroscopică și lumea cuantică. Căci, așa cum știm, în timp ce particulele elementare se pot afla simultan în mai multe stări cuantice, „pisica lui Schrödinger”, ca orice pisică, nu poate fi decât vie sau moartă.
Aflăm cu stupoare acum, când alianța dintre tehnologie și cunoaștere a devenit indisolubilă, că misterul lumii cuantice s-a radicalizat sub impactul celei de-a ”doua revoluții cuantice”, că suntem „constrânși” de calcule matematice sofisticate să vorbim despre niveluri contradictorii de realitate din care au dispărut cele mai familiare reprezentări ale lumii noastre observaționale: masă și cauzalitate, spațiu și timp etc.
Cum putem face intuitivă această lume de neînțeles pentru noi? Mai putem traduce datele actuale ale lumii cuantice, generate de alianța tehnologie-știință, în termenii experienței noastre observaționale? La aceste întrebări vom încerca să răspundem în întâlnirea noastră din această săptămâna pe calea undelor.
Suntem onorați de prezența în studio a unui savant român cu o impresionantă carieră internațională de cercetare. Este vorba despre d-l Dr Radu Ionicioiu, pana de curand Research Assistant Professor la Institute for Quantum Computing, University of Waterloo, Canada. Domnia sa este absolvent al Facultatii de Fizica Bucuresti, sectia de fizica teoretica (1991). A urmat studiile masterale și doctorale la Universitatea din Cambridge, cu o teza in domeniul gravitatiei cuantice. Este membru al American Physical Society (APS), American Association for the Advancement of Science (AAAS). A fost de asemenea membru al asociatiei Cambridge Philosophical Society. De-a lungul anilor a făcut cercetări în domeniul informației cuantice în diverse universități și laboratoare: Cambridge, Torino, Hewlett-Packard Labs, Sydney, Waterloo.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius