Domnind peste un regat indepartat, fara gheturi, la nord de Antarctica, pinguinii regali se aduna pe Insula Possession, pentru o luna intreaga in care naparlesc, inainte de a-si gasi o pereche si a creste pui.Cohorte de pinguini-regali gata de imperechere vin la tarm in fiecare an, ca sa pretinda o bucatica din Insula Possession.
Text: Tom O’Neil
Mai intai se aude zgomotul, vacarmul puternic al pinguinilor-regali care lanseaza chemari, se lupta, se curteaza – ca intr-o curte a scolii plina de zarva. Apoi loveste mirosul, o duhoare inecacioasa de peste si amoniac, de la guanoul pasarilor. Dar atacurile asupra urechilor si a nasului sunt o nimica toata in comparatie cu ceea ce urmeaza sa vada ochii.
Cand fotograful Stefano Unterthiner s-a catarat pe o creasta vulcanica in Insula Possession – o mana de pamant batuta de vanturi in Arhipelagul Crozet, la aproximativ 2.250 de kilometri la nord de Antarctica –, s-a trezit in fata ochilor cu o vale plina toata de pinguini regali, zeci de mii de exemplare stand in picioare, de parca s-ar fi adunat pentru o demonstratie in masa.
Asta pentru ca era vara in emisfera sudica, sezonul depunerii oualor, perioada cand pinguinii, atat de agili si de rapizi in apa, ies stangaci pe tarm ca sa- i schimbe penele, sa-si gaseasca un partener si, cu putin noroc, sa produca o noua recolta de pui. Meritandu-si din plin numele, pinguinii-regali fac o figura impresionanta la curtea pasarilor marine.
Inalti de un metru si cu o greutate medie de 13 kilograme, sunt a doua specie de pinguini ca marime, dupa pinguinul-imperial. Pinguinul-regal este si specia cel mai usor de recunoscut, cu pete de un portocaliu aprins pe cap, cioc, gat si partea superioara a pieptului.
Pe Insula Possession, pinguinii- regali au format sase colonii de reproducere, cea mai mare pe o portiune de 36 de hectare presarata cu bolovani, pe care cercetatorii francezi au botezat-o Gradina Japoneza.
Departe de a fi un propice meditatiei, dupa cum a descoperit Unterthiner, colonia fierbe de drama pasarilor care apara petice de teren ceva mai mari decat un capac de canal.
Pinguinii-regali nu-si construiesc cuiburi. In spatiul lor stramt, masculul si femela clocesc pe rand un singur ou, pe care-l tin in echilibru pe picioare, acoperindu-l doar cu un pliu larg de piele. La fel isi tin si puiul nou-nascut, pana cand acestuia ii cresc pene suficient de dese pentru a rezista.
In aceasta perioada de trei luni, adultii lovesc cu ciocul orice intrus.
Principalii raufacatori sunt petrelii si lupii-de-mare, pradatori inaripati care au prins gustul oualor si al puilor. Cercetatorii au constatat ca un parinte pinguin regal dedica in fiecare zi patru ore si 2.000 de lovituri de cioc pentru a-i indeparta pe intrusi. „Cu toata inghesuiala, nu am avut deloc sentimentul de haos – spune Unterthiner, care a stat pe insula din decembrie pana in aprilie.
Pinguinii pareau foarte bine organizati, aproape ca si cum ar fi stat in formatie militara, fiecare aparandu-si teritoriul. Cu o populatie estimata la 2,2 milioane de perechi, pinguinii-regali sunt intr-o forma buna, ca specie. Totusi un studiu recent, derulat in Insulele Crozet, unde cuibaresc jumatate dintre pinguinii-regali, arata ca incalzirea apelor marii diminueaza resursele de hrana din apropierea coloniilor si avertizeaza ca schimbarea climei ar putea reprezenta o amenintare serioasa pentru supravietuirea speciei pe termen lung. Dar, pentru moment, harmalaia, duhoarea si loviturile cu ciocul arata ca pinguinii-regali sunt inca in plina perioada de glorie.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius