https://vatra-mcp.ro/wp-content/uploads/2022/07/Theodor-AMAN-sculptor-si-pictor-4-300x149.png 300w, https://vatra-mcp.ro/wp-content/uploads/2022/07/Theodor-AMAN-sculpt... 1024w, https://vatra-mcp.ro/wp-content/uploads/2022/07/Theodor-AMAN-sculpt... 768w" sizes="(max-width: 1039px) 100vw, 1039px" />Theodor Aman s-a născut la 20 martie 1831, la Câmpulung, în familia unui negustor bogat, Dimitrie Dimo (poreclit Aman), de origine cuțovlah (macedonean) și armean, care a fost ridicat la rangul boieresc de serdar (comandant de oaste şi mai ales de cavalerie), în anul 1818, de către Ioan Vodă Caragea, mama sa fiind Despina, de origine greacă, născută la Paris.
Theodor Aman a urmat cursurile Școlii Centrale din Craiova unde ia lecții de desen la clasa profesorului Constantin Lecca după care se înscrie la cursurile Colegiului Sfântul Sava din București la clasa profesorului Carol Wallenstein. În perioada 1850 – 1857 se stabilește la Paris, unde studiază pictura (1850) cu Michel Martin Drolling, apoi, din 1851, cu François-Édouard Picot.
În anul 1853, a debutat la Salonul Oficial de la Paris, cu tabloul “Autoportret” (aflat în colecţia Muzeului Naţional de Artă al României), salon la care a expus aproape în permanenţă până în jurul anului 1880.
https://vatra-mcp.ro/wp-content/uploads/2022/07/Theodor-AMAN-sculptor-si-pictor-214x300.webp 214w" sizes="(max-width: 535px) 100vw, 535px" />Theodor AMAN, sculptor si pictor
https://vatra-mcp.ro/wp-content/uploads/2022/07/Theodor-AMAN-sculptor-si-pictor-1-193x300.jpg 193w" sizes="(max-width: 463px) 100vw, 463px" />Theodor AMAN, sculptor si pictor
Relația dintre Theodor Aman (1831 – 1891) și sculptorul Karl Storck (1826 – 1887) începe, probabil, în perioada imediat următoare întoarcerii lui Aman în țară. Afinitățile dintre cei doi artiști au dus la o colaborare susținută, transformată într-o prietenie ce avea să dureze până la trecerea în neființă a lui Karl Storck, iar fii acestuia, la rândul lor sculptori, aveau să păstreze această legătură.
Au fost colegi la Școala de Belle-Arte începând cu ianuarie 1865, data la care K. Storck ocupa catedra de sculptură, iar seriozitatea și devotamentul acestuia față de instituție și elevi, îl determina pe Aman ca, în absența lui, să-l numească înlocuitor la direcția școlii.
Majoritatea pieselor de mobilier din Casa Aman sunt opere ale artistului, unele, așa cum este și cazul acestei vitrine, realizate înainte de ridicarea clădirii (1868-1869). De altfel, vitrina, cu multe elemente de decor în relief ce trimit la stilul neogotic, va deveni emblema atelierului cel mare al pictorului și sursă de inspiraţie pentru decorul acestuia.
Începând cu anul 1872, a început să lucreze gravură în tehnica aquaforte şi tot atunci a deschis primele cursuri de gravură la Școala de Arte Frumoase.
Atât Theodor Aman cât și Gheorghe Tattarescu au fost, la data de 5 octombrie 1864, întemeietorii Școlii de Arte Frumoase din București.
Aman a creat o serie de opere de o valoare inestimabilă, printre care se află: „Petrecere cu lăutari” (1851), „Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul” (1852), „Bătălia de la Olteniţa” (1854), „Bătălia de la Alma” (1855), „Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe” (1859), „Unirea Principatelor” (1859), „Vlad Țepeş şi solii turci” (1861-1864), „Izgonirea turcilor la Călugăreni” (1872), „Tudor Vladimirescu” (1874-1876), „Portul Constanţa” (1882), „Boierii surprinşi la ospăţ de trimişii lui Vlad Țepeş” (1885-1887), „Pe terasă la Sinaia” (1888), „Hora de la Aninoasa” (1890), sau „Stradă în Câmpulung” (1890).
A fost căsătorit cu Ana, fiica unui bogat negustor, Politimos, în timp ce mama ei, Zinca Maria Butculescu, provenea dintr-o veche familie boierească. Ana, născută în 1840, cu nouă ani mai tânără decât Theodor, a mai fost căsătorită și a avut trei copii.
Theodor Aman a trecut la cele veşnice la 19 august 1891, la București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.
După moartea sa, în anul 1904, soţia sa, Ana Aman, a donat statului român casa cu operele artistului rămase în colecţia personală după moartea sa, obiectele artistului şi întreg mobilierul.
În anul 1908, casa-atelier a artistului a devenit Muzeul ”Theodor Aman”, acum cel mai vechi muzeu de artă din Bucureşti şi singura casă-document de epocă rămasă în Capitală.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius