La Zăplaz este un loc cum numai în masivul Piatra Craiului poţi să găsești. Vara trecutăCerdacul Stanciului mă cucerea iremediabil, înfăţișarea sa ducea cu gândul la o poartă fermecată. Anul acesta mi-am dorit foarte mult să văd cum arată poate cel important fenomen carstic din Piatra Craiului: La Zăplaz, de unde începe zona cunoscută și sub denumirea de La Lanţuri.
Începutul de octombrie este una din perioadele mele preferate la munte. Anul acesta ziua de 3 octombrie anunţa o vreme superbă și așa a și fost! În ziua aceea se desfășura al 10-lea Maraton al Pietrei Craiului și se pare că pe o bucată de traseu urma să ne intersectam cu participanţii. Am trecut prin orașul Zărnești de unde avea loc startul maratonului, am privit și noi începutul competiţiei, după care ne-am îndreptat către Cabana Plaiul Foii, locul din care pornea traseul nostru.
Cabana Plaiul Foii a fost renovată, iar de la sfârșitul anului 2014 își așteaptă turiștii în niște conditii mai rar întâlnite în cabanele de la noi. Acolo există o parcare generoasă în care poţi lăsa mașina fără grijă. Atenţie, nu uita să achiţi biletul de vizitare a Parcului Naţional Piatra Craiului, costul este de 5 lei/7 zile. Accesul în Parcul Național Piatra Craiului se face doar pe baza acestui bilet de vizitator. Mai multe informaţii găsești pe site-ul parcului naţional.
Prima parte a traseului nu a fost deloc solicitantă, dar pe măsură ce am început urcușul prin pădure parcă mi se îngreuna respiraţia. Cam pe atunci ne-am intersectat și cu primii participanți ai maratonului. Ce condiţie fizică puteau să aibă oamenii aceia…! Între primii 3 și următorii concurenţi a fost o pauză destul de mare, dar apoi ne opream mai tot timpul ca să le facem loc, să nu îi încurcăm, să îi încurajăm și să îi anunţăm cât mai aveau până să întâlnească un grup din echipa organizatorilor, care îi aștepta cu multe pahare cu apă.
Până când am ajuns la Refugiul Şpirla (1440 m) și pe toată durata pauzei pe care am făcut-o acolo auzeai: „Felicitări! La 5-10 mai jos găsești apă”. Pentru o secundă zâmbeau când auzeau cuvântul magic: „apă”… 
Nici nu mai știu cât ne-a luat să ajungem la Refugiul Şpirla, cred că 2 ore? Cu siguranţă mai mult decât ar fi trebuit. Băncuţele de acolo și vremea bună ne îmbiau să mai zăbovim, dar când vedeam cât de aproape părea peretele aspru al Craiului am hotărât să scurtăm pauza. Ajungem după aproximativ 20 de minute la o bifurcaţie: dreapta triunghi albastru și direcţia din care veneau tot mai mulţi maratoniști, iar stânga La Zăplaz. Noi facem stânga și după încă 20 de minute ajungem la grohotiș, de care nu pot să spun ca mi-era foarte dor. Dar acest lucru însemna și că ne apropiam de obiectivul nostru final! Cu mare atenţie începem „alunecarea”. Atunci când nu simţi că îţi fug pietrele de sub picioare, trebuie să te ţii zdravăn de niște bolovani ca să poţi înainta. Așa… ca să nu spui că nu există diversitate! 
Când mă așteptam mai puțin și începusem să mă obișnuiesc un pic cu senzaţia continuă de alunecare, zăresc în partea stângă niște stânci sculptate într-un mod ciudat. Oare ajunsesem deja la Zăplaz? Da!!!! Eram la 1640 m, iar priveliștea cu care am fost recompensaţi ne-a lăsat fără cuvinte!
Formele ciudate pe care le vei întâlni aici au apărut în urma prăbușirii tavanurilor și pereţilor unor peșteri. Rezultatul obţinut în timp prin acţiunea apei și vântului care au modelat stâncile, este de o frumuseţe rar întâlnită.
De aici drumul continuă până la Varful La Om, cel mai înâlt vârf din Piatra Craiului, 2206 m. Acolo vom ajunge însă altă dată. De la Zăplaz începe porţiunea „La Lanțuri”, care practic trece pe deasupra spărturilor de la Zăplaz și unii spun că ar fi printre cele mai dificile din ţara noastră. De asemenea, sunt mari șanse să găsești acolo și flori de colţ, așa că fii cu ochii în patru! Nu recomand parcurgerea acestei porţiuni fără echipament corespunzător, mânușile nu trebuie să lipsească!
După ce am fotografiat peisajul calcaros al Zăplazului din toate unghiurile, am pornit înapoi spre Cabana Plaiul Foii, păstrând în minte și în suflet amintirea unei zile superbe de toamnă. Eram fericită, poate și un pic obosită, dar sentimentul pe care îl ai în momentul în care ai reușit să îţi îndeplinești un vis merită orice efort.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius