PETRE STOICA

[Stefan Goanta]

Petre Stoica

Petre Stoica , născut la 15 februarie 1931, în Peciu Nou, judeţul Timiş , este un poet, traducător, publicist, colecţionar de presă şi bibliofil român, considerat
scriitorul cu cea mai mare longevitate literară . A fost unul dintre întemeietorii
spirituali ai "generaţiei 60" alături de Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Mircea Ivănescu, Cezar Baltag, Modest Morariu, Vasile Gordu.

Despre Petre Stoica

„A fost un poet prolific, de notaţie imediată, antimetaforic si descriptivist.”

(Cotidianul)

„Poet-discret cum a fost, Petre Stoica a scris destul de mult la gazeta si a păstorit bonom şi informal o generaţie de jurnalişti care au avut, in diferite momente de după
1989, ceva de spus in presă”

(Iulian Comănescu)

„După terminarea liceului Constantin Diaconovici Loga din Timişoara, s-a mutat la Bucureşti pentru a urma
cursurile Facultăţii de filologie, secţiile romană şi germană. După absolvirea facultăţii, între anii
1954-1962, este corector la E.S.P.L.A. şi la editura 'Univers'. Funcţia de
redactor principal la revista 'Secolul XX' a deţinut-o timp de 9 ani, din ianuarie
1963 până in august 1972. În 1964 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.
După 1989 a fost ales in Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor din
România şi a luat parte la constituirea clubului Poets, Essayists and Novelists
- P.E.N., secţia romană. A editat peste 100 de numere din 'Dreptatea literară',
al cărui intemeietor a fost şi el.

In 1991 a fost numit redactor şef al săptămânalului 'Epoca', apoi a fost transferat la cotidianul 'Epoca' tot cu aceeaşi funcţie. După ce pleaca
definitiv din Bucureşti, in 1995, intemeiaza la Jimbolia, jud.Timiş,
Fundaţia Culturală Romano-Germană 'Petre Stoica' cu scopul de a reconstitui
viaţa culturală şi spirituală română si germană de pe teritoriul Banatului. În 2007, s-a inaugurat în Jimbolia, pe
str.Lorena nr.35, Muzeul Presei 'Sever Bocu', Petre Stoica fiind întemeietorul
acestui muzeu unic în România. Muzeul cuprinde ziare, gazete, reviste,
manifeste, foi volante, reviste umoristice, cât şi câteva componente ale unei
vechi tipografii.”

(Agenda.ro)

„Primăria din Jimbolia, prin primarul de-atunci, Mircea Românu, i-a oferit o casă bănăţeana cu mai multe camere...

...Primarul de acum, dl. Kaba Gabor, este un mare sprijinitor al ideilor lui Petre Stoica, şi astfel se face, că după trei ani de eforturi, poetul, unul
dintre cei mai mari ai literaturii noastre actuale, şi-a putut vedea visul cu
ochii: la 14 septembrie 2007, s-a deschis Muzeul Presei 'Sever Bocu'.”

(Altmarius)

„Retras de ani buni la Jimbolia, poetul n-a dispărut din peisajul poeziei românesti câtuşi de puţin, publicând de la această retragere a sa din viaţa tumultoasă a
Capitalei, de prin 1995, nu mai puţin de şapte cărţi, traducând altele din
limba germană sau din poeţi nordici, dar şi, prin grija Primăriei din Jimbolia,
care a constituit chiar din timpul vieţii poetului o fundaţie ce-i poartă
numele, funcţionînd şi cu fonduri austriece şi germane, a infiinţat in oraşul
bănăţean un prim muzeu al presei culturale româneşti, în care a adunat
periodice de la începuturile acesteia şi până in zilele noastre.”

(Stiri.Botosani.ro)

Volume de poezii

• "Poeme" (1957),
• "Pietre kilometrice" (1963),
• "Miracole" (1966),
• "Alte poeme" (1968),
• "Arheologie blânda" (1968),
• "Melancolii inocente" (1969),
• "O casetă cu şerpi" (1970),
• "Orologiu" (1970),
• "Bunica se aşeaza în fotoliu" (1971),
• "Sufletul obiectelor" (1972),
• "Trecatorul de demult" (1975),
• "Iepuri şi anotimpuri" (1976),
• "O nuntă de cenuşa" (1977),
• "Un potop de simpatii" (1978),
• "Copleşit de glorie" (1980),
• "Prognoza meteorologică" (1981),
• "Amintirile unui fost corector" (1982),
• "Întrebare retorică" (1983),
• "Caligrafii şi culori" (1984),
• "Numai dulceaţa porumbelor" (1985),
• "Suvenir" (1986),
• "Viaţa mea la ţară" (1988),
• "Tango şi alte poeme" (1989),
• "Piaţa Tien An Men II" (1990),
• "Visul vine pe scara de serviciu" (1991),
• "Fabule şi epigrame" (1995),
• "Manevre de toamna" (1996),
• "Marea pururi marea" (1996),
• "Zicale şi reflecţii actuale" (1996),
• "Uitat printre lucruri uitate" (1997),
• "Insem-nările cultivatorului de mărar" (1998),
• "Şambelan la curtea coniacului" (1999),
• "La scufundarea vasului Titanic ,I-II" (1999-2000),
• "Manevrele de toamna" (1996),
• "Insomniile bătrânului" (2000),
• "Vizita maestrului de vânatoare" (2002),
• "Veşnic absentă veşnic prezentă" (2002),
• "Carnavalul prenocturn" (2004),
• "Pipa lui Magritte" (2005),
• "Ultimul spectacol – 101 poeme" (2007),
• "O nuntă de cenuşă" (2008), şi altele.

A tradus în limba română operele unor importanţi scriitori germani, fiind autorul antologiilor ”Poezia germană modernă” (1967) şi ”Poezia austriacă modernă” (în
colaborare cu Maria Banuş - 1968).

A participat la numeroase colocvii, congrese pe teme literare şi la festivaluri internaţionale de poezie ce au avut loc la: Frankfurt pe Main, Sonnerberg,
Berlinul de Vest, Leipzig, Dusseldorf, Lindau, Manheim, Marburg, Viena, Graz,
Lindabrum, Zagreb, Bled, Budapesta, Rotterdam, Moscova, Sofia etc... şi e
tradus în sârbă, germană, maghiară, slovacă.

Distincţii şi premii

A primit numeroase dinstincţii si premii literare, printre care:

• Premiul Festivalului George Bacovia, Bacău (1971);
• Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1971, 1974),
• Premiul Asociatiei Scriitorilor din Sibiu (1985);
• Premiul Uniunii Scriitorilor (1976, 1980, 1991),
• Premiul Serile de poezie Vânători, Piatra Neamţ (1992);
• Premiul National de Poezie Mihai Eminescu, Botoşani (1994),
• Marele Premiu Ion Vinea pentru poezie (1996);
• Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timişoara (1996);
• Premiul de excelenţă culturală acordat de Austrian Airlines (1999);
• Premiul Festivalului de poezie Bucureşti (2000),
• Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor (2001),
• Marele premiu al Traducătorilor acordat de APLER, Bucureşti (2005),
• Ordinul National Pentru Merit în grad de Cavaler.

A fost numit Cetăţean de onoare al oraşului Jimbolia şi al municipiului Botoşani şi membru onorific al "The Paradoxist Literary Movement Association" - Phoenix, AZ, SUA. A fost decorat
cu Ordinul naţional "Pentru Merit" în grad de Cavaler , şi a primit
Diploma specială a comunităţii foştilor germani din Banat.

„Petre Stoica va rămâne unul dintre cei mai naturali şi eleganţi poeţi din spaţiul nostru poetic, nu a acceptat straie strălucitoare pentru poezie, el a cultivat
poezia ca impuls firesc şi nealterat al sufletului, cum a trăit, aşa a scris,
n-a intrat in empatie dar nici în conflict cu ditamai idei filozofice, cu toate
că le-a avut in posesie, a refuzat să-şi impregneze versurile cu fel de fel de
„acţibilduri”, doar spre a da bine şi-a impresiona cititorii. Fie-i vesnicia
luminată!”

(Lucian Alecsa)

Sursa: Wikipedia - enciclopedia liberă

[Stefan Goanta]

PETRE STOICA s-a născut la 15 februarie 1931 şi a debutat în anii ’50. A fost un poet prolific, de notaţie imediată, antimetaforic şi descriptivist. În ultima parte a vieţii, el s-a retras în oraşul Jimbolia, localitate timişeană în care a înfiinţat un important muzeu al presei.
Mai multe volume, publicate înainte de ’89, nu au mai beneficiat de reeditări, deşi impactul lor l-a consolidat pe Petre Stoica drept unul dintre cei mai valoroşi poeţi de după război: "Arheologie blândă" (1969), "Melancolii inocente" (1969), "O casetă cu şerpi" (1970), "Bunica se aşază în fotoliu" (1970), "Sufletul obiectelor" (1972), "Trecătorul de demult" (1975), "Iepuri şi anotimpuri" (1976), "O nuntă de cenuşă" (1977) "Copleşit de glorie" (1980), "Un potop de simpatii" (1978), "Prognoza meteorologică" (1981), "Întrebare retorică" (1983) sau "Numai dulceaţa porumbelor" (1985).
A continuat să publice volum după volum şi după ’89: “Tango şi alte dansuri" (1990), "Visul vine pe scara de serviciu" (1991), "Piaţa Tien An Men II" (1990), "Manevrele de toamnă" (1996), "Insomniile bătrânului" (2000) şi "Vizita maestrului de vânătoare" (2002), cărţi cu o receptare promptă.
Sursa: Valentina Sarosi