Peștera din Lascaux

[altmariusistoric]

Peștera din Lascaux

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Patrimoniu UNESCO

Peștera din Lascaux Data înscrierii 1979 aIIIa sesiune Țara Franța Oraș Lascaux Latitudine Longitudine 45°03′N 01°10′V

Peștera din Lascaux este un complex de galerii subterane aflate în departamentulDordogne(occ. Dordonha), regiunea Aquitania, Franța. Peștera face parte din patrimoniul mondial al umanității UNESCO datorită importantelor mostre de artă rupestră dinpaleolitic.

Descoperire

Peștera a fost decoperită pe 12 septembrie 1940 de către patru adolescenți: Marcel Ravidat, Jacques Marsal, Georges Agnel, și Simon Coencas, însoțiți de Robot, câinele lui Marcel. După terminarea celui de-al doilea război mondial peștera s-a deschis publicului vizitator. Din cauza dioxidului de carbon care era emanat de cei 1200 vizitatori pe care îi primea peștera zilnic picturile aveau de suferit și peștera a fost închisă publicului în 1963. După închiderii peșterii pentru vizitatori picturile au fost restaurate.

Regasirea unei comori

joi, 17 iunie 2010

O serie de obiecte preistorice de mare valoare din celebra grota din Lascaux au fost redescoperite, cu totul intamplator, dupa 30 de ani. Iata, pe scurt, aceasta poveste emotionanta. Un ecleziast, abatele Glory, singurul care a fost autorizat sa conduca sapaturile in grota din 1952 si pana in 1963, a descoperit aici o multime de obiecte preistorice: sulite de vanatoare, coarne de cerb, ace cu ureche pentru cusutul vesmintelor din piele, diverse obiecte confectionate de mana magdalenienilor in urma cu 17.000-18.000 de ani. (Dupa unii specialisti in urma cu 15000-8000 de ani.) Un tezaur care s-a pierdut si despre care timp de decenii s-a crezut ca se afla in colectii nestiute. Odata cu acestea, au disparut si o serie de carnete de observatii unice ale abatelui in care erau consemnate date despre aceste obiecte si despre gravuri preistorice. Pana in momentul in care, 30 de ani mai tarziu, un incredibil concurs de imprejurari le-a scos din anonimat. Povestea poate incepe, intr-o nota dramatica, in 1966. Reintors dintr-o calatorie in Spania unde a efectuat cercetari arheologice pentru abatele Breuil, unul dintre oamenii bisericii implicati in descoperiri de obiecte preistorice, abatele Glory, atunci in varsta de 60 de ani, moare intr-un accident rutier. Eminentul cercetator care a petrecut 11 ani studiind grota din Lascaux, nu a oferit insa aproape nimic din descoperirile si studiile sale posteritatii, nici macar o insemnare despre locul in care a depozitat pretioasele ustensile ale omului din paleolitic sau in care si-a lasat notitele. S-au pastrat doar copii ale unor scrisori pe care le trimitea regulat Ministerului Afacerilor Culturale in care erau notate comentarii lapidare. Si cateva desene si fotografii ale obiectelor dezgropate  A doua zi dupa accident, patronul Laboratorului Muzeului National de istorie naturala din Paris, intra in biroul pe care abatele il ocupa in Strasbourg. Nu gaseste insa nimic interesant. Se indreapta apoi spre Bugue (Dordogne) descinzand in casa-laborator a abatelui. Aici gaseste o bucata de sfoara preistorica. Si asta a fost tot. Pana in 1999 cand o functionara din Ministerul Afacerilor Culturale participa la Bugue, la o ceremonie, in memoria abatelui. Aici o astepta o donatie de obiecte din partea familiei abatelui: unelte din silex, coarne de cervide, fragmente de lampa din gresie, cani din lut pictate, creioane din hematita, pigmenti... Si carnetele pline de notite (indicatii privind locurile in care au fost descoperite obiectele, diverse observatii etc.). Obiecte gasite de o ruda a abatelui in podul casei acestuia. A fost nevoie de 5 ani pentru a descifra si transcrie notele abatelui (scrise dezordonat, lapidar, eliptic) pentru a fi, in final, publicate intr-un numar special al unei reviste de specialitate (Gallia Prehistoire). Cat despre obiecte, acestea pot fi admirate in Muzeul national de preistorie din Eyzies-de-Tayac. DORIN MARAN