Harta lumii publicată în ediția din decembrie 1922 a revistei National Geographic. Foto: prin bunăvoința National Geographic MapsPentru prima oară, National Geographic realizează o arhivă digitală a întregii sale colecții de hărți – fiecare hartă publicată vreodată, de la primul număr apărut în octombrie 1888 și până în prezent.
Colecția cu cele peste 6000 de hărți (iar numărătoarea continuă) poate fi urmărită pe contul @NatGeoMaps de pe Twitter, Instagram și Facebook, unde colegii noștri împărtășesc cu voi hărțile lor preferate și poveștile lor. Arhiva separată nu este disponibilă publicului, dar abonații pot vedea hărțile în numerele în care au apărut, în arhiva digitală a revistei.
Harta Insulelor Virgine a fost publicată în numărul din octombrie 1966 al revistei National Geographic. A fost una dintre primele din arhiva noastră care conținea semnatura iconică a lui Heinrich Berann. Foto: prin bunăvoința National Geographic Maps
“Este inspirațional”, spune Martin Gamache, director de cartografie al National Geographic. “Sunt multe detalii inovatoare și interesante care m-au uimit. Unul dintre lucrurile care caracterizează cartografia din paginile revistei National Geographic este modul în care harta este integrată în restul procesului editorial. Fiecare hartă își spune propria poveste, dar, de asemenea, lucrează alături de text și de fotografie pentru a aduce o altă dimensiune articolului”, continuă Gamache.
Această hartă, publicată în prima ediție a revistei National Geographic din octombrie 1888, descrie condițiile meteorologice violente ale “Marelui uragan alb”, una dintre cele mai puternice furtuni de zăpadă care au lovit vreodată Statele Unite. Foto: prin bunăvoința National Geographic Maps
Una dintre primele hărți publicate de National Geographic în 1888 ilustrează și una dintre cele mai grave furtuni de zăpăda care au lovit vreodată Statele Unite. Această furtună a fost denumită la vremea respectivă Marele Uragan Alb și, timp de trei zile, a măturat coasta Atlanticului, de la Golful Chesapeake până în Canada. National Geographic a folosit un set de patru hărți pentru a documenta temperaturile, presiunile și modelele de vânt în zilele respective.
Hărțile sunt însoțite de o descriere detaliată a condițiilor care au alimentat furtuna, scrisă de Edward Everett Hayden, un meteorolog și unul dintre cei 33 de fondatori ai National Geographic Society.
Astfel începea o tradiție în revista National Geographic, prin care reportajele erau îmbogățite cu hărți. Hărțile furtunii au fost probabil realizate de Oficiul Hidrografic al Marinei SUA, iar revista a continuat să lucreze cu mai mulți cartografi externi, cum ar fi US Geological Survey, până când și-a înființat propriul departament de cartografie, în 1915. În secolul următor, departamentul de cartografiere National Geographic a făcut mii de hărți pentru paginile revistei și sute de hărți suplimentare pentru postere.
Pe fundul Oceanului Indian: bazându-se pe lucrările geologilor Marie Tharp și Bruce Heezen, această hartă superbă a fundului Oceanului Indian a fost un supliment al numărului National Geographic din octombrie 1967. Harta a fost desenată de artistul austriac Heinrich Berann, care a lucrat la mai multe proiecte pentru National Geographic. Foto: prin bunăvoința National Geographic Maps
Harta prezintă expediția lui Alexander von Humboldt și a lui Aimé Bonpland în America, între anii 1799 – 1804. A fost pictată de James M. Gurney și a fost publicată în septembrie 1985. Foto: prin bunăvoința National Geographic Maps
Emisfera nordică – harta a fost publicată în ediția din februarie 1946. Granițele europene de pe această hartă sunt cele de la 1 ianuarie 1938, iar granițele rusești sunt conform tratatelor și revendicărilor în vigoare de la 1 decembrie 1945. Foto: prin bunăvoința National Geographic Maps
Șapte artiști National Geographic au pictat manual fiecare clădire pentru această panoramă a Londrei publicată în 1961. Foto: prin bunăvoința National Geographic Maps
“Scopul echipei de cartografiere, spune Gamache, este de a capta imaginația cititorilor prin transmiterea unui sentiment, de a oferi spectatorului o idee despre modul în care un loc ar putea să arate”, spune el.
Tot procesul de strângere a materialelor, arhivare și digitalizare a durat luni de zile, iar rezultatul este un real ajutor pentru echipa din prezent a National Geographic, pentru că astfel se poate conecta cu trecutul.
Foto: prin bunăvoința National Geographic Maps
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius