Personalitatea zilei - Dan Simonescu

[altmariusliterar]

http://www.faxmedia.ro/personalitatea-zilei/dan-simonescu/260.html

Dan Simonescu  a fost un istoric literar român, bibliograf, membru de onoare al Academiei Române.

 

 

Cu 112 ani în urmă a venit pe lume, în Câpmpulung Muscel, cel care avea să devină “patriath al cercetărilor de cultură veche românească” - Dan Simionescu, unul din cei 17 copii ai familiei. A urmat şcoala primară şi cursurile gimnaziale în localitatea natală, liceul la Piteşti, iar Facultatea de Litere la Bucureşti între 1921-1925. Aici a avut şansa de a audia cursurile profesorilor Ion Bianu, N.Cartojan, D.Caracostea şi O.Densușianu.

S-a simţit apropiat de I. Bianu, sub îndrumarea căruia şi-a susţinut teza de licenţă despre “Viaţa literară şi culturală a Mănăstirii Câmpulung Muscel”. Remarcat de I. Bianu devine asistent bibliotecar la facultate, bibliotecar la secţia de manuscrise a Academiei Române şi colaborator al profesorului la volumul III din „Bibliografia românească veche”.

După călătorii de studii în Franţa şi Italia şi publicarea altor lucrări de referinţă, D. Simionescu ocupă prin concurs în 1941 catedra de literatură veche a Universităţii ieşene. Îndepărtat din învăţământ în 1952, devine cercetător la Institutul de istorie „N.Iorga” din Bucureşti pentru a fi reintregat în învăţământ abia în 1963, ca profesor de Biblioteconomie la Institutul Pedagogic de trei ani iar, în 1968, ca profesor la Facultatea de Limbă şi Literatură Română a Universităţii Bucureşti. Discipolii săi de la „Bibliotaca Sadoveanu” au publicat în 1990 o Bibliografie a scrierilor care impresionează prin vastitatea şi dimensiunea enciclopedică a operei: 11 volume personale, 26 de studii publicate în volume în calitate de colaborator, 19 cursuri şi manuale, 44 de ediţii critice, prefețe şi studii introductive, peste 700 de studii şi articole. Principalul merit al lui Dan Simionescu este de a fi continuat opera iniţiată de I. Bianu şi Nerva Hados, “Bibliografia românească veche (1580-1830)”, colaborând la volumul III şi redactând singur volumul IV, la care a adăugat 491 de pagini, neincluse în volumele anterioare. Pentru a sublinia continuitatea el a menţinut semnăturile iniţiatorilor pe noul volum. Sunt prezentate aici primele cărţi tipărite la noi, sunt reproduse titluri şi pagini semnificative, e resucitată atmosfera în care au fost elaborate. Autorii „Bibligrafiei româneşti vechi” demonstrau că în pofida împrejurărilor istorice grele nu se poate vorbi la noi de un vid cultural în perioada veche. Dintre operele profesorului Dan Simionescu amintim: „Literatura românească de ceremonial”, „Cronica lui Gheorgachi”, „Cronica lui Baltasar Walter despre Mihai Vitazul în raport cu cronicile contemporane”, „Cronici şi povestiri versificate” (1661-1729), „Istoria Ţării Româneşti” atributiă stolnicului Constantin Cantacuzino, M. Kogălniceanu.

Apreciat pentru contribuţiile sale de istorie şi istorie literară, pentru cunoştinţele de paleografie şi artă medievală, Dan Simionescu a ancorat şi în folclor, a analizat conţinutul moral-educativ al literaturii populare. Biblioteconomia şi Bibliologia îi datorează cursuri universitare şi formarea unor continuatori de nădejde. Deşi redactase câteva lucrări fundamentale şi era coonsiderat unul dintre cercetătorii proeminenţi care a construit o operă în vremuri grele, cu mijola unui bijutier, Dan Simionescu a fost primit membru de onoare al Academiei Române abia la împlinirea vârstei de 90 de ani. Şi avea să se bucure de această recunoaştere doar pentru 4 luni - până în martie 1993 când a trecut la cele veşnice.