de Silvia Iliescu
A fost cunoscut ca fiind singurul supravieṭuitor al dezastrului de pe vasul Strumatorpilat de un submarin sovietic, în februarie 1942. Muriseră atunci 768 de evrei care încercseră să fugă, îmbarcaṭi din portul Constanṭa. David Stoliar a fost salvat. Avea să se stingă în 2014 în Statele Unite ale Americii, la 91 de ani, după o viaṭă plină de întâmplări de tot felul.
Când s-a născut, familia sa era la Chişinău, pe atunci un oraş al României Mari. La vârsta de 5 ani David a plecat cu ai lui în Franṭa; apoi a revenit în România şi şi-a continuat studiile la Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti. A fost exmatriculat în 1940 pentru că era evreu. A urmat „aventura” de pe Struma în care era să îşi piardă viaṭa şi un drum sinuos spre Palestina. Acolo şi-a întemeiat o familie şi a participat la războiul arabo-israelian din 1948, încheiat cu recunoaşterea statului Israel.
http://www.rador.ro/wp-content/uploads/2016/08/david-stoliar-300x208.jpg 300w" sizes="(max-width: 545px) 100vw, 545px" />Perioada războiului şi cea postbelică sunt povestite într-un fragment din interviul amplu oferit cu mulṭi ani în urmă de David Stoliar pentru a fi păstrat în Arhiva de istorie orală.
„Domnule Stoliar, când aţi ajuns în Palestina ce s-a întâmplat cu dumneavoastră? V-aţi găsit de lucru, v-aţi înrolat în armată, ce anume aţi făcut?
Da, am sosit în aprilie ’42. Un prieten de-al meu din Bucureşti mă aştepta la Tel Aviv, acolo am stat la el acasă şi după ce m-am simţit mai bine, mâinile şi picioarele erau mai bine, la sfârşitul anului ’42 m-am înrolat în armata engleză. Şi am fost trimis în Africa de Nord şi am stat în armata engleză până la sfârşitul războiului, în 1945.
Aţi fost combatant, aţi luptat pe front sau aţi făcut parte din servicii?
Servicii de aprovizionare cu apă… duceam un teanc cu apă în spatele trupelor…
http://www.rador.ro/wp-content/uploads/2016/08/struma-300x156.jpg 300w" sizes="(max-width: 620px) 100vw, 620px" />Struma
După sfârştitul războiului aţi rămas tot în Palestina…
Nu, până la sfârşitul războiului am rămas… englezii au vrut să rămân la Cartierul General din Cairo un an de zile, pentru că aveau multe echipamente pe care vroiau să le descarce. Şi-n ’46 englezii m-au întrebat ce vreau să fac, unde vreau să merg şi am decis să plec înapoi în Palestina. Şi-n ’48 a început războiul […] de independenţă. Şase luni de zile am fost în armata israeliană. După aceea am găsit de lucru la Haifa şi la o companie petroliferă şi după aceea am plecat în Japonia, am căpătat un contract să plec în Japonia doi ani de zile şi am stat 18 ani de zile în Japonia! […] Am lucrat pentru o companie americană care făcea importuri şi exporturi în Japonia, între America şi Japonia.
http://www.rador.ro/wp-content/uploads/2016/08/gila-brand-300x218.jpg 300w, http://www.rador.ro/wp-content/uploads/2016/08/gila-brand-768x559.jpg 768w" sizes="(max-width: 498px) 100vw, 498px" />Gila Brand
Produse petroliere?
Nu, produse alimentare. […]
Şi unde îşi avea sediul compania?
New York. […] [În 1967] am căpătat un alt lucru şi am plecat, din Japonia am plecat în America, din America am plecat în Franţa, am stat un an în Franţa, după aceea m-am întors în America şi am rămas aici, în America. […] Călătoream în Japonia, Coreea, Hong Kong, Filipine, pentru că eram în [domeniul] încălţăminte şi noi făceam încălţăminte în toate ţările asiatice.”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2001]
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius