Pe calea lui Zamolxe

[Ionescu Ion]

SARBĂTOARE : Pe calea lui Zamolxe. Vieţi din foc şi piatră (3)

February 24th, 2010 admin Posted in all posts in Dacologie (3)" rel="category"">Dacologie (3) | 8 views

( Urmare)

Cap. 10

OAMENI DIN TRECUT ŞI VIITOR

Astă seară sunt iarăşi pregătit pentru meditaţia zamolxiană. Aprind 9 lumânări şi stau ca de obicei în reverie fără o ţintă anume. Sting apoi lumânările, adorm şi visez:
Mă aflu pe o înălţime de deal alături de o tânără femeie îmbrăcată în
veşmânt grecesc antic.
- Sunt Hestia, Zâna Focului Sacru, spune ea.
- Bineţe şi iubire, zână dragă. Te recunosc. Spune-mi te rog ce faci
aici?
- Exist, simplu exist în trezire.
- Să ştii că am primit darul tău celest pe care mi l-ai trimis pe 9
septembrie 2009. Mi-ai scris atunci: Din timp şi spaţiu a venit la tine,
un dar celest - ce pare-a fi un simplu lucru omenesc. Priveşte dincolo
de timp şi spaţiu, în inima-ţi ce se deschide, acolo ai cea mai de preţ
comoară ce-o vei găsi cu drag în tine. Cu drag, Zâna Focului Sacru.
Darul tău s-a materializat. Focului sacru al lui Zamolxe a pătruns mai
adânc în inima mea care mi s-a deschis dincolo de timp şi spaţiu şi am
descoperit astfel lucruri nebănuite.
- Da, da, spune ea. Vino cu mine!
Ajungem instantaneu la Sarmisegetuza Regia. Locul pe care îl ştiam arată
acum diferit. Câteva temple impunătoare au fost ridicate pe ruinele
celor vechi.
Undeva în centru se găseşte o vatră de foc.
- Aici este altarul meu, spune Zâna Focului Sacru când ne mai apropiem.
Haidem să aprindem focul.
Zâna îşi răcoreşte fruntea cu apă din izvorul lui Decebal şi se
pregăteşte
după gât eşarfa sacerdotală a deceneilor. Il recunosc stând deoparte pe
bătrânul înţelept Lao-tzu care poartă acum veşmânt de preot deceneu. In
mijlocul unor femei se remarcă net frumoasa Nefertiti.
- Fiţi pregătiţi să luaţi lumină în suflete! afirmă Zâna Focului Sacru
către toţi cei prezenţi.
Focul este aprins. Se aude apoi glasul Marelui Lup Alb, protectorul
neamului românesc. Toată audienţa este cuprinsă de spiritul Marelui Lup
Alb. Simţim totodată misterul puterii focului sacru dacic.
- Luminaţi-vă feţele, ne îndeamnă zâna, care ne şi arată cum să
procedăm.
Işi îndreaptă palmele către foc, după care închide ochii, le trece peste
faţă şi zâmbeşte.
- Acum învăţaţi să deschideţi ochii în lumină, ne mai spune ea.
Incălziţi-vă palmele la foc şi aplicaţi câte trei degete pe pupilele
închise apoi deschideţi ochii către focul sacru.
Facem întocmai.
- Purificaţi-vă corpurile, continuă zâna să ne recomande ridicându-şi
vertical braţele şi rotindu-şi corpul de câteva ori în sensul invers
acelor ceasornicului.
Toţi urmăm îndemnul ei.
Zâna Focului Sacru îşi încheie acum rolul. Asistăm în continuare la ceva
deosebit. Un grup de zâne, dintre care pe câteva le recunosc, se
apropie de focul sacru şi rând pe rând ne oferă vorbe de înţelepciune.
Zâna Iubirii: Nu există nimic mai frumos pe lume ca o femeie
transfigurată de iubire. Sărutul este adeziunea spiritului la spirit. Să
fii iubit şi să iubeşti sincer.
Zâna Apelor: Libertatea femeii este marele aport adus oamenilor odată cu
spiritualitatea zamolxiană.
Zâna Lunii: Din când în când stai în tăcere şi ascultă liniştea.
Zâna Credinţei: Il găsim pe Dumnezeu în credinţă şi adevăr.
Zâna Florilor: Fă-ţi baia de spirit în grădina cu flori.
Zâna Pădurii: Observă cum misterul razei de soare, pătrunsă printre
ramurile copacilor, te trezeşte.
Zâna Dragostei: Dragostea modelează destine. Oamenii trebuie să-şi
găsească dragostea, trebuie să înveţe să iubească.
Zâna Pământului: Fii cu picioarele pe pământ şi cu mintea în cer. Fă-i
pe oameni să zâmbească.
Zâna Vântului: Tocmai când viaţa ta pare că se destramă este pentru că
ţi se readună. Tu eşti acum altfel şi nu mai faci ceea ce făceai
înainte. Simte o nouă adiere răcoroasă pe obrazul fierbinte şi
trezeşte-te la un nou fel de A FI.
Zâna Dansului: Viaţa are multe flori. Invaţă să le descoperi în tot ceea
ce faci.
Zâna Sunetului: Vibraţia sănătoasă ne deschide inimile către iubire.
Zâna Soarelui: Adu-ţi soarele în inimă şi fii creativ. Zâna Bucuriei: Ce
este viaţa omului fără bucurie? Zâna Fluturilor: Zânele şi zânii sunt
îngeriţe şi îngeri cu aripi. Zâna Armoniei: Descoperă realitatea prin
observaţie, raţiune şi reflecţie.
Zâna Inimii: Fiecare poartă lumea în propria inimă. Fă-ţi din inimă casă
pentru zâne.
Zâna Libertăţii: Numai în libertate putem crea cu adevărat. Fiţi
fericiţi şi creativi.
Zâna Muzicii: Armonia din cântec ne merge direct în suflet şi ne
vindecă.
Zâna Focului Sacru: Botezul se face cu apă, foc şi spiritul lui Zamolxe.
Dumnezeul viu este focul spiritual sacru.
Zâna Inţelepciunii: Cine are înţelepciune are totul în viaţă.
Iată că acum Titiana, Zâna Inimii, se apropie de focul sacru şi va
conduce ceremonialul:
Inchideţi ochii şi imaginaţi-vă că un foc sacru arde în inima fiecăruia
dintre voi… La început acest foc este mic, dar treptat flacăra lui se
măreşte cuprinzându-vă întregul corp. Descreţiţi-vă frunţile,
destindeţi-vă şi respiraţi calm… Simţiţi cum sunteţi învăluiţi treptat
în lumină… Lumina v-a cuprins total. Este din ce în ce mai puternică şi
se întrepătrunde cu luminile emise din corpurile tuturor celor prezenţi
aici… Toţi formăm acum un soare care dispersează orice nor şi luminează
întreaga lume… Este pace şi armonie peste tot… Incet-încet aduceţi
fiecare marea lumină în inima proprie… Deschideţi acum ochii către focul
sacru şi uniţi lumina proprie din inimă cu cea a focului… Sunteţi acum
surse de creaţie divină şi fiinţe participând la continua creaţie a
lumii alături de Dumnezeu.
Ceremonia se încheie. Câţiva oameni beau apă din izvorul lui Decebal,
alţii participă la masa oferită de Zâna Inimii. Zânele Inimii sunt
binecunoscute datorită societăţilor de caritate pe care le conduc.
încerc să încheg o conversaţie cu bătrânul înţelept Lao-tzu care stă
retras deoparte.
- Cum putem pătrunde pe cale Tao, îl întreb.
Inţeleptul mă priveşte, dar nu spune nimic. Inţeleg că tăcerea lui este
cheia răspunsului.
Vreau acum să schimb câteva cuvinte cu Brânduşa, Zâna Credinţei.
- Spune-mi câteva cuvinte despre credinţa noastră strămoşească, o rog.
- Ne-a salvat de la pierderea identităţii româneşti. Tot ceea ce a
dobândit neamul românesc mai bun a fost în primul rând datorită
păstrării credinţei lăsate de la străbunii geto-daci. Era un crez
sănătos.
Observ pe Corina, Zâna Dragostei, într-un grup de admiratori şi
admiratoare. Este frumos îmbrăcată în veşmântul zeiţei Venus.
- Dragoste şi armonie, o salut eu.
- Fii binecuvântat şi să ai parte de dragoste, îmi răspunde ea.
- Vorbeşte-mi despre dragoste, zână dragă.
- S-a manifestat la început ca spiritul de ordine al lui Dumnezeu. Apoi
El i-a încredinţat Zânei Zânelor sarcina de a manifesta dragostea, ca
mai apoi Zâna Zânelor să transmită secretul femeilor. De la ele omenirea
învaţă şi astăzi tainele dragostei.
Observ acum un participant necunoscut mie. Se află cel mai aproape de
vatra focului sacru. Este îmbrăcat precum filosofii Greciei antice.
Incerc să-i ghicesc identitatea:
- Sunteţi filosoful Socrate?
- Heraclit, spune el.
- Cel care ne-a învăţat despre importanţa focului. Cum îl definiţi?
- Focul este elementul constituent al universului, toate celelalte
temelii sunt aspectele lui transformative.
- Ce credeţi despre realitatea lumii? îl mai întreb.
- Lumea este veşnic în schimbare. Prin urmare omul atunci când se
raportează la ea trebuie să ţină mereu seama de acest aspect dinamic.
- In privinţa relaţiei omului cu focul ce se poate spune?
- Transformarea de spirit se produce prin apropierea de focul sacru.
Evoluând astfel către ordine odată cu trăirea formelor mai subtile ale
elementului foc.
- Care ar fi acestea?
- Conştiinţa în primul rând. Evoluţia conştiinţei ne apropie de sursa
primordială a elementului foc.
- Vreţi să spuneţi de Dumnezeu?
Filosoful Heraclit nu mai răspunde. Işi întoarce privirea către focul
sacru dacic, încă arzând, şi rămâne în contemplare.
Iată-l pe faraonul Ramses al Il-lea aflat în compania zeiţei Isis şi a
câtorva zâne. Mă apropii de el. îmi spune cu mândrie:
- Iat-o pe Nefertari prima mea soţie, îmi prezintă el o tânără femeie
foarte frumoasă. Este întruchiparea zeiţei Ma ‘at, principiul dreptaţii
şi al adevărului. Cu ajutorul ei voi aduce dreptatea printre oameni.
Il admir pe faraonul Ramses al II-lea pentru marea sarcină pe care şi-a
asumat-o. Mă apropii de Ana, Zâna Armoniei. Este îmbrăcată în veşmântul
Dianei, zeiţa fertilităţii feminine. O însoţeşte animalul ei favorit,
căprioara. Vreau s-o chestionez:
- Spune-mi zână iubită cum a apărut această spiritualitate a bunei
înţelegeri între oameni?
- Cu sute de ani în urmă s-a activat spiritul lui Zamolxe în oamenii
trăind în zona carpatică a Europei. Multe spirite ale luminii din lumea
întreagă au fost treptat aduse la Sfinxul României în Munţii Bucegi. De
acolo totul a pornit ca un val al trezirii la Dumnezeul iubirii. Oamenii
au fost purificaţi cu lumina spiritului lui Zamolxe. Din spiritul
Marelui Preot Deceneu s-a creat noul cler zamolxian. Au apărut
sacerdoţii zamolxieni în costumele lor specifice purtând simbolistica
geto-dacilor, eşarfa lui Deceneu şi toiagul lui Zamolxe încrustat cu
capul de şarpe simbolul înţelepciunii. Aceste însemne sunt încă folosite
la oficieri spirituale.
- Cine au fost primii sacerdoţi?
- Spirite ale luminii, femei şi bărbaţi, ale căror suflete înalte au
existat dintotdeauna în spiritualitatea lumii. Ele au fost chemate să se
întrupeze, să descindă în corpurile unor persoane pregătite pentru a le
primi. De la zamolxianismul nou românesc au pornit să se transforme şi
alte popoare şi culturi ale omenirii.
- Ce s-a întâmplat cu Munţii Carpaţi sacri?
- Au devenit unul din centrele spirituale ale lumii. In ei se găsesc
astăzi numeroase temple la care oamenii de pretutindeni vin în pelerinaj
să se întâlnească cu zeii.
- Cum a evoluat apoi istoria spirituală a omenirii?
- Trebuie să plec acum, spune repede Ana, Zâna Armoniei, după care
zâmbeşte, mă sărută pe obraz şi mă lasă.
In mijlocul unor admiratoare o recunosc pe superba Nefertiti.
- Frumoasă a Nilului, o abordez. Cum se face că ai o faţă atât de
atrăgătoare? Pielea îţi este netedă şi ochii strălucitori. Ce creme
magice foloseşti?
- Niciuna, doar focul sacru. Ascultă ce urmează! Nefertiti ţine o lecţie
de frumuseţe celor prezente care sunt aşezate roată în jurul vetrei
focului:
- In trecut femeile îşi distrugeau pielea feţei cu creme şi otrăvuri.
Deveneau măştile de frumuseţe pentru a fi mereu admirate. Dar noi astăzi
cunoaştem puterea focului de a regenera celulele pielii şi a aduce
strălucirea ochilor, toate în mod natural. Acum îndreptaţi-vă feţele
către focul sacru şi tineţi ochii deschişi. Cu degetele mâinilor
masaţi-vă uşor pielea feţei. Acum închideţi ochii şi masaţi uşor
pleoapele închise, apoi deschideţi ochii în lumina focului sacru.
Frumuseţea naturală şi omul frumos vin de la focul lui Zamolxe.
Femeile şi fetele prezente au urmat întocmai instrucţiunile date de
Nefertiti. Lecţia de înfrumuseţare s-a terminat, am acum ocazia să
vorbesc cu frumoasa Nilului.
- Se vede că eşti preoteasă decenee aici la Sarmisegetuza, îi spun.
- Numele meu este Liliana. Da, am într-adevăr şi acest rol, dar nu aici,
ci la Sfinx.
- Eşti o graţie. Frumoasă ai fost la fluviul Nil şi eşti şi acum.
- Să mergem la Sfinx, spune ea.
In jurul pietrei altarului lui Zamolxe de la Sfinx suntem cinci
persoane: Nefertiti, Nefertari, faraonul Ramses al II-lea, zeiţa Isis şi
cu mine. Purtăm cu toţii straie egiptene din era veche a faraonilor.
- Noi de fapt locuim aici, spune Isis. Mai înainte stăteam la Sfinxul
din Egipt. Tu eşti Thoth, zeul înţelepciunii, arată Isis către mine.
Zeiţa Isis aprinde focul sacru şi îşi îndreptă crucea cu toartă
egipteană ankh, simbolul vieţii eterne, către vatra altarului. Flacăra
sacră apare imediat pe piatra altarului. Zeiţa ridică crucea ankh la
nivelul pieptului şi pronunţă o binecuvântare pentru ca toţi să dobândim
vieţi eterne.
Peisajul din jurul meu este schimbat. Este noaptea de Sânziene şi mă
aflu la marginea unei poieniţe. Privesc, ascuns în spatele unui tufiş,
cum razele lunii luminează o pajişte întinsă. Acolo se află Mama
Zânelor, Zâna Lunii şi Zâna Dansului purtând cununi din flori de
sânziană şi spice de grâu. Din toate direcţiile sosesc cete de fete care
împreună cântă şi dansează în jurul unei vetre de foc. Toate poartă
îmbrăcăminte diafană, dar treptat îşi pierd veşmintele şi se tăvălesc
goale în roua căzută pe iarbă. Apoi ele revin la foc şi le pot vedea mai
bine. „ Ce frumoase sunt” îmi zic.
Imprejurimile s-au schimbat. Mă aflu acum pe malul mării, privesc
valurile care se lovesc neîncetat de ţărm. Cineva mă bate uşor pe un
umăr. Când mă întorc o recunosc pe Lisandra.
- Ce faci aici dragule?
- Contemplu marea.
- Vino cu mine! mă îndeamnă ea.
Lisandra mă duce la un templu aflat la malul mării.
- Aici se află spiritul Zeiţei Mării, spune ea. Zeiţa mângâie hotarele
şi zămisleşte. O să te fac să renaşti.
Lisandra merge la apa mării şi revine cu o amforă plină.
- Vino mai aproape de foc, spune ea. Te botez cu apa mării, să ai putere
creatoare de oameni şi zei.
Apoi îmi varsă e cap apa din amforă.
- Dar tu nu eşti preoteasă decenee, îi spun. Cum poţi să botezi şi să
participi la sacralitatea vieţii oamenilor?
- Nu contează că nu sunt preoteasă. La spiritele naturii pot avea acces
toţi oamenii. Sacerdoţii doar facilitează aceste relaţii, dar legătura
divină în sine poate fi făcută conştient de către orice om.
Personificările acestor spirite pot avea loc în corpul uman al oricarei
persoane care dobândeşte caracteristicile acelor spirite.
- Spune-mi cine eşti acum ca suflet? o întreb.
- Zeiţa Tiamat, Mama Universului.
Lisandra se îmbracă instantaneu cu veşmintele zeiţei babiloniene. Mă
găsesc acum în curtea unei case. Pe uşa din spate ies o pereche de
tineri veseli. Se apropie de mine şi fata mi se prezintă:
- Sunt Coraliana, Zâna Libertăţii. Iată şi pe soţul meu, Ştefan.
- Bucuros să vă cunosc dragilor.
- Veniţi să vă arătăm templul nostru, spune Ştefan. Cei doi mă conduc în
grădina din spatele casei unde se află un mic templu zamolxian.
- Cum aţi făurit acest lăcaş spiritual al familiei? mă interesez.
Coraliana explică:
- Când ne-am căsătorit, eu şi Ştefan, am decis să ne conectăm la
spiritualitatea libertăţii. Astfel am pornit să construim acest templu
şi treptat să-l împuternicim.
- Să-l împuterniciţi? Ce înseamnă aceasta?
- Adică să creăm o spiritualitate a locului, aşa cum am vrut noi, cea a
libertăţii. Pentru aceasta am făcut ca focul sacru dacic să absoarbă
elemente din principiul libertăţii.
- Focul sacru absoarbe sau redă?
- Şi una şi alta, îmi spune Coraliana. Focul sacru dacic absoarbe şi
redă în acelaşi timp principiul libertăţii. Mai întâi noi am lucrat cu
perseverenţă pentru a-l încărca. Acum focul sacru este destul de matur
ca să poată oferi libertate sub diferite forme celor care o cer.
- Spuneţi-mi acum în mod concret cum aţi încărcat focul cu principiul
libertăţii.
- Treptat am perindat la focul sacru acţiuni care erau de factura
libertăţii şi se aplicau la cele patru stări esenţiale din lumea
materiei, soliditate, fluiditate, căldură şi volatilitate, dar şi la
percepţiile făcute prin intermediul cele cinci simţuri umane. Sunt prea
multe exemple ca să le putem enumera, dar vă spun câteva. Am început
simplu cu desfacerea de noduri. Ştefan făcea noduri la sfori şi eu le
dezlegam în prezenţa focului sacru. Am amestecat bine apă cu ulei şi
apoi le-am lăsat să se separe singure în timp. Am ascultat aici şi
cântece revoluţionare. Dacă ştiam pe cineva supărat îl rugam să se
elibereze de tensiune prin a striga ceva cu voce puternică în prezenţa
focului sacru. Uneori am rupt lanţuri, alteori am adus porumbei în
colivii şi apoi i-am lăsat liberi să zboare.
- Deci în acest fel aţi împuternicit cu minţile voastre focul sacru
dacic care, acum şi aici în acest loc al templului vostru, are
caracteristici ale libertăţii - eliberează, desface, împarte,
descompune, separă, limpezeşte, rupe, etc. Acest foc are cu alte cuvinte
calităţile care dau libertate acţiunilor oamenilor pentru felurite
împrejurări din viaţa lor.
- Intocmai, îmi spune Ştefan.
Acum înţeleg cu claritate cum se poate realiza un templu al oricărei
zeităţi, oriunde oamenii îşi folosesc puterea creatoare pentru a naşte o
chintesenţă într-un loc sau într-o construcţie.
- Are loc acelaşi proces ca cel cu privire la constituirea unei
centralităţi spirituale anume într-o fiinţă umană, îmi precizează
Coraliana. Mentalul creator zămisleşte spirite în oamenii care se
personifică în zâne şi zei prin polarizarea minţilor lor umane. Dar, se
pot crea astfel de centralităţi şi în locuri şi obiecte. In cazul nostru
am încărcat treptat templul nostru cu spiritul libertăţii.
- Este minunat ce aud dragilor, le mărturisesc. Persistenţa voastră a
dat roade. Mă întreb ce puteri deosebite ale libertăţii aţi concentrat
aici la vatra voastră sacră?
- In prezent forţele focului nostru dacic sunt mari, spune Coraliana.
Dezlegăm de multe piedici, de obstacole în profesie, în familie şi în
alte situaţii în viaţă. Majoritatea celor care au asistat la focul
nostru sacru ne-au mărturisit acestea.
- Cine sunt cei care vin la templul vostru? îi mai întreb.
- De obicei rude şi prieteni, spune Ştefan. Dar ni s-a cam dus vestea
bună. Prietenii îşi aduc uneori şi pe prietenii lor. Este un obicei la
noi românii, mai aduci câte un prieten în vizită la prieteni, tot aşa
cum am moştenit de la moşii şi strămoşii noştri.
Coraliana şi Ştefan aprind focul sacru dacic. Le observ chipurile.
Coraliana are acum chipul Ioanei D ‘Arc, iar Ştefan pe cel al Marelui
Voevod al Moldovei, Ştefan cel Mare şi Inţelept.
- Nu vă trebuie să faceţi decât să priviţi flacăra sacră şi să vă
gândiţi la un scop cu privire la libertate, îmi spune Zâna Libertăţii.
Fac întocmai. Sunt conştient că mă aflu în somn şi mă gândesc ca românii
să fie liberi în spirit. Prin puterea focului sacru dacic de la acest
templu al Zânei Libertăţii neamul românesc va fi liber.
Visul mi se tulbură şi mă trezesc brusc.
Constat că acest vis a fost de o factură cu totul neobişnuită,
amestecând trecutul cu viitorul.

( Va urma)