La 6 iunie 1906 se deschidea oficial Expoziția generală română, eveniment gândit pentru celebrarea a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, 25 de ani de la proclamarea Regatului şi 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către romani. Locul ales pentru amplasarea expoziției a fost Câmpia Filaretului (Câmpia Libertății), actualul Parc Carol I, un spațiu cu semnificații istorice importante. Ideea acestei manifestări i-a aparținut politicianului Take Ionescu, iar comisarul-șef al expoziției a fost numit Constantin I. Istrati. Întregul proiect a fost gândit și executat de arhitect Ion D. Berindey, arhitecți diriginți Ștefan Burcuș și Victor G. Stephănescu și arhitect peisagist Édouard Redont.
În cadrul expoziției au fost realizate pavilioane ale administrației locale și generale, pavilioane naționale (Franța, Ungaria, Austria) și regionale (Transilvania, Bucovina, Dobrogea, diferite județe) și o multitudine de pavilioane private cu reprezentare din industria agricolă, comerț, transporturi, alimentară, extractivă etc. S-a estimat un număr de 40.000 de expozanți și aproximativ 2.000.000 de vizitatori în cele aproape șase luni de funcționare. Construcțiile au fost gândite ca pavilioane temporare, demontabile, foarte puține din acestea păstrându-se astăzi. Amenajarea a fost gândită ca un orășel în care puteai să petreci o zi întreagă vizitând pavilioanele, locurile de distracție sau restaurantele. Aleile, străzile și sau piațetele expoziției au primit nume ale personalităților, figurilor istorice sau a regiunilor românești.
Prin aceste articole încerc să refac în mediul virtual amenajarea expoziție, identificarea tuturor construcțiilor și, pe viitor, prezentarea întregului proiect în 3D. Toate informațiile vor fi publicate și prezentate public pe măsură ce le descopăr, proiectul fiind astfel în continuă dezvoltare și îmbunătățire. Majoritatea imaginilor de epocă pe care le-am refăcut sunt preluate de pe Orașul lui Bucur și Biblioteca digitală a Bucureștilor. Majoritatea informaţiilor despre fiecare expozant şi pavilion sunt preluate din lucrarea Călăuza oficială şi catalogul Expoziţiunei generale române din 1906, publicat de Socec în anul 1906.
Pentru toate clădirile am ales să prezint denumirea originală, aşa cum apare pe planul de la 1906, plan „văzut și aprobat astăzi 12 Mai 1906”. Planul este întocmit de arhitecți diriginți Ștefan Burcuș și Victor G. Stephănescu și arhitect peisagist Édouard Redont și aprobat de comisarul general al expoziției Constantin I. Istrati.
Pavilionul Domeniile Coroanei
Pavilionul Domeniile Coroanei (sau Domeniul Coroanei) era situat în cadrul amenajării Expoziției generale române de la 1906 pe Calea Moldovei, în Piața Mihai Viteazu. În cadrul acestui pavilion au fost expuse produse în mare parte realizate pe domeniile Coroanei. În grădina din fața construcției în stil neoromânesc au fost amplasate stupi de albine, trunchiuri de albine și scaune țărănești. În cadrul Pavilionului Domeniile Coroanei existau exponate realizate la Moșia Regală „Predeal”(Azuga),Fabrica de postav Azuga (Azuga), Fabrica de hârtie și celuloză Bușteni (Bușteni),Fabrica de mobile din Azuga L. Rhein&Co.(Azuga), Societatea română de sticlărie (Azuga),Fabrica de ciment și de var negru Erler&Co. (Azuga),Carierele de la Piatra Arsă și fabrica de var alb M. Rosazza (Sinaia-Poiana Țapului), Fabrica de bere Azuga Societate română anonimă(Azuga), Pivnițele Rhein&Co. și Fabrica de Șampanie Azuga, Fabrica de butoiașe și conserve alimentare Waller&Co. Azuga, Moșia Regală „Broșteni” (Broșteni, Suceava), Moșia Regală „Zorleni” (Zorleni, Tutova), Orfelinatul Agricol „Ferdinand” (Zorleni, Tutova), Moșia Regală „Monastirea” (Monastirea, Ilfov) și Moșia Regală „Poeni” (Poeni, Iași).
Pavilionul Austriac
Pavilionul Austriac (sau al Austriei) este unul dintre puţinele pavilioane naţionale. Expoziţia a avut ca scop reprezentarea tuturor românilor, chiar şi a etnicilor din afara Regatului. Drept urmare au fost invitate şi alte naţiuni, Ungaria şi Austria, pentru ca românii din Bucovina, Banat şi Transilvania să poată fi reprezentaţi prin pavilioane etnografice. În imagine se poate vedea Pavilionul Austriac, privit dinspre lac. În construcţie exista chiar şi un restaurant în care se putea asculta muzică interpretată de o orchestră vieneză dirijată de Drecher şi cvartetul “Die Ottakringer”. Die Ottakringer este una dintre cele mai cunoscute fabrici de bere din Viena, înfiinţată în 1837, producând bere şi astăzi. Restaurantul era condus de Dombader de la Rathauskeller, restaurant vienez care este încă deschis în capitala Austriei.
Arenele Romane
Arenele Romane sunt unele dintre puţinele clădiri care s-au păstrat până astăzi. Ansamblul era situat în faţa terasei Ştefan cel Mare, spaţiu din care porneau două alei, Constantin Brâncoveanu şi Tudor Vladimirescu, intrările în arene.
Arenele Romane erau un amfiteatru în aer liber cu o capacitate de 5000 de locuri, fiind principala scenă de spectacole din cadrul expoziţiei. Aici au avut loc reprezentaţii istorice, piese de teatru, spectacole şi manifestări sportive, culturale sau politice. Arenele Romane au fost construite de Ministerul Lucrărilor Publice prin serviciul de sub conducerea inspectorului ing. Elie Radu. Iniţial scena era un corp separat de gradenele amfiteatrului, dar au fost făcute modificări ulterioare, acestea formând astăzi un corp comun. S-au mai făcut modificări, extinderi, a lojei regale, majoritatea transformărilor fiind realizate în perioada comunistă.
Casino și Teatru de vară
Casinoul și Teatrul de vară erau situate pe Insula Ovidiu din cadrul Expoziție generale române de la 1906. Clădirile ocupau aproape în totalitate insula de pe lac, având funcțiuni destinate spectacolelor publice, manifestări, conferințe, reprezentații teatrale și jocurilor de noroc. Expoziția a fost gândită ca un mic oraș, cu toate funcțiunile necesare, și cu scopul de a atrage populația pentru vreme îndelungată. Se putea astfel petrece o zi întreagă în cadrul amenajării expoziției, chiar și în cazul în care nu erai interesat de pavilioanele cu rol educativ sau informativ. Pe toată durata expoziției au avut loc diferite spectacole publice în acest spațiu, complementar Arenelor Romane, cu capacitate de locuri mai mare. În partea stângă a imaginii se poate vedea structura de lemn care putea fi utilizată pentru a acoperi teatrul de vară, iar pe fundal apare cupola Palatului Artelor.
Pentru toate clădirile am ales să prezint denumirea originală, aşa cum apare pe planul de la 1906, plan „văzut și aprobat astăzi 12 Mai 1906”. Planul este întocmit de arhitecți diriginți Ștefan Burcuș și Victor G. Stephănescu și arhitect peisagist Édouard Redont și aprobat de comisarul general al expoziției Constantin I. Istrati.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius