Parintii si copiii traiesc impreuna multi ani, spre bucuria parintilor si sanatatea copiilor. Aceasta impreuna-locuire este foarte importanta pentru o dezvoltare psihica normala a copiilor, care, in aceasta perioada, invata unele dintre cele mai importante lucruri din viata lor.
Cu toate acestea, locuirea copiilor in aceeasi casa cu parintii lor este benefica pana la o anumita varsta, dupa care ea poate da nastere unor neajunsuri, precum: copiii pot ajunge dependenti de parintii lor, fie psihic, fie material, uneori chiar fara a constientiza acest lucru; copiii se vor maturiza mai greu, putand ramane cu urme de imaturitate vreme indelungata; copiii pot intampina probleme grave de comunicare si acomodare cu sexul opus, imbratisand cu incapatanare randuiala din casa parinteasca.
Parinti si copii, in aceeasi casa
Cand copiii locuiesc impreuna cu parintii, chiar si la varste inaintate, cei dintai accepta o dependenta de parinti, fie din comoditate, fie din lipsuri materiale. Este drept, in situatia actuala, nu multi isi pot asuma un imprumut bancar, salariile fiind adesea mai mici decat necesitatile.
Deoarece multi tineri nu privesc problema de a locui singuri ca pe un lucru obligatoriu, ei nici nu incearca sa gaseasca solutii, preferand comoditatea. Chiar daca eforturile necesare locuirii pe cont propriu sunt foarte mari, acestea merita facute, locuirea tinerilor cu parintii pana la varste inaintate putand da nastere unor neajunsuri cu urmari pe termen lung asupra viitoarelor familii, in care tinerii se vor angaja.
Multi dintre tinerii care locuiesc impreuna cu parintii, si dupa incheierea studiilor, se maturizeaza mai greu sau deloc, evitand sa-si asume responsabilitati precum casatoria sau nasterea de copii. Unii ca acestia se implica mai greu intr-o relatie de cuplu si se eschiveaza deseori de la treburile casnice. Prin urmare, obiceiurile vechii familii pot ameninta o viitoare relatie cu sexul opus. Baietii care raman prea mult timp langa mama lor pot avea sentimentul ca duc o viata libera, ca nu trebuie sa dea socoteala nimanui despre cele ce fac si ca-si pot cheltui banii dupa bunul-plac.
Taierea acelui "cordon ombilical psihologic", care il leaga pe copil de parintii sai, este recomandat sa se produca indata dupa terminarea liceului sau in timpul facultatii. Tot acum, fiecare tanar este dator sa-si caute un serviciu si sa inceapa sa-si asume anumite responsabilitati sociale.
Parintii sunt cei care ar trebui sa-i ajute pe copii sa plece de acasa, in loc sa insiste sa ramana impreuna cu ei, in sanul familiei, si sa-i impiedice sa se maturizeze in mod firesc. Cand nu e cu putinta achizitionarea unei locuinte proprii, singura alternativa ramane mutarea intr-o locuinta inchiriata.
Cu un salariu mediu si cu ajutorul parintilor, tinerii pot locui cu chirie, macar pentru cativa ani, mai inainte de a casatori si de a-si intemeia o noua familie. Astfel, tinerii vor invata toate acele lucruri necesare vietii, pe care (poate) nu le-au deprins inca, precum: asumarea unui serviciu; gestionarea cu intelepciune a banilor; obisnuirea cu facturile de plata; savarsirea treburilor casnice obligatorii; pastrarea ordinii si a curateniei; intretinerea lucrurilor cumparate din propriul salariu.
Tinerii intampina unele probleme deosebit de importante, drept pentru care au nevoie de un loc al lor, in care sa invete sa fie responsabili si independenti. Aceasta independenta este de mare folos si in viata duhovniceasca, ea fiind mediul cel mai bun pentru rugaciune, post si maturizare sufleteasca. Cand tinerii duc o viata crestina, ei pot pleca din casa parinteasca, fara a intampina acele riscuri patimase care ii pasc pe ceilalti, care traiesc fara credinta in Dumnezeu.
Cand o tanara generatie locuieste impreuna cu una mai in varsta, apare avantajul financiar, tinerii putand face mai usor economii, spre cumpararea unei locuinte proprii. Cu toate acestea, dezavantajele sunt mult mai numeroase. Oricat de bune ar fi relatiile copiilor cu parintii lor, acestea se pot denatura usor, mai ales dupa varsta la care copiii simt nevoia de independenta si de spatiu personal, iar parintii simt nevoia de liniste, putand fi usor deranjati de ritmul celor tineri.
Locuirea pe cont propriu este deosebit de importanta in vederea intemeierii unei noi familii, avand in vedere ca cele mai multe ispite si certuri au loc din cauza impreuna-locuirii mai multor familii in aceeasi casa, precum si din cauza dependentei unuia dintre soti fata de vechea familie. Ambele riscuri pot fi evitate sau mult diminuate prin locuirea tinerilor pe cont propriu, inca dinainte de a se casatori.
Deoarece fiecare generatie are conceptiile ei despre viata, nu este un lucru usor sa convietuiesti sub acelasi acoperis cu parintii si bunicii. Chiar si cand duc o viata crestina, generatiile difera foarte mult intre ele. Mai mult, cand mai multe generatii sunt nevoite sa traiasca sub acelasi acoperis, parintii intervin constant in viata tinerilor, acestia amana casatoria, iar dupa ce se casatoresc, bunicii vin sa aiba grija de nepoti. Pentru a evita acest lucru, care este prilej de nenumarate ispite (certuri, divort), tinerii sunt datori sa-si ia viata in propriile maini, imediat ce au depasit adolescenta.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius