Părintele Vasile Floruţă sub persecuţia comunistă

[Convergențe - Lumina]

Memoria Bisericii 

Adrian Nicolae Petcu

Vineri, 20 martie 2015

http://ziarullumina.ro/memoria-bisericii/parintele-vasile-floruta-s...

S-a născut la 9 aprilie 1908, în familia unor agricultori din localitatea Tărăţel, judeţul Hunedoara. După liceul din Brad (1927), tânărul Floruţă urmează cursurile Academiei Teologice Andreiane din Sibiu (1932). În 1935 este hirotonit preot pe seama parohiei din Zdrapţi, pentru ca în 1941 să se transfere în satul natal. În perioada interbelică aderă la mişcarea legionară, pentru ca în timpul guvernării legionare să ajungă şef de garnizoană. După rebeliune nu mai activează, în schimb, numai pentru că figura în arhivele organelor de siguranţă în 14-20 noiembrie 1944, este internat în lagărul din Hunedoara, apoi din 9 mai 1945 în cel de la Caracal. Din acest motiv, la 7 iunie 1945 credincioşii din parohia sa înaintează un memoriu la Ministerul Afacerilor Interne pentru eliberarea din lagăr. Este eliberat la 18 august 1945, revenind astfel la parohia sa. La începutul anilor 50, de multe ori se manifestă împotriva măsurilor luate de regim în problema „socializării agriculturii“, mai ales în problema cotelor. Autorităţile comuniste impuneau agricultorilor să-şi vândă produsele agricole sub preţul pieţei. De aceea, în iulie 1952 părintele Floruţă afirma faţă de un funcţionar al Sfatului Popular din Tărăţel: „Domnule, îi groaznic ce fac ăştia. Iau totul de la oameni, le ia credinţa, le ia grâul şi acum le ia şi ultimul purcel. Nu le ajută Dumnezeu ca să mai trăiască şi ca să-şi poată face de cap“. De altfel, din cauza protestelor exprimate faţă de impunerea unor cote, la 14 iulie 1952 este arestat şi anchetat, mai întâi la Securitatea din Brad, apoi la Deva. Anchetatorii considerau că părintele Floruţă avea o poziţie „duşmănoasă“ din cauza trecutului său politic şi a legăturilor pe care le întreţinea cu „foşti legionari“ din localitate. Cu toate acestea, în raportul anchetatorului se arăta: „Întrucât acesta nu posedă în dosar probe suficiente în baza cărora să fie trimis în justiţie şi din 1941 nu a dus o activitate legionară, iar în prezent este suferind de inimă şi astm“ (se propunea eliberarea sa). Totuşi, comisia Ministerului Afacerilor Interne a decis trimiterea părintelui Vasile Floruţă într-o detenţie administrativă de 48 luni. Acesta a trecut prin Centrul de Triere Bucureşti (ianuarie 1953), colonia MAI Dudu (martie 1953), penitenciarele de la Galaţi (noiembrie 1953 - februarie 1954) şi Lugoj (martie 1954). A fost eliberat la 15 iunie 1954, din penitenciarul Lugoj.