Parintele Sofronie Saharov s-a nascut pe 23 septembrie 1896, in Moscova, Rusia. Parintele Sofronie a trait mai multi ani in Sfantul Munte Athos si a trecut la cele vesnice in ziua de 11 iulie 1993, la varsta de 97 de ani, in Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, din localitatea Tolleshunt Knights, aflata in apropiere de orasul Maldon, in regiunea Essex, Anglia.
Monah, pustnic, preot, duhovnic, parinte duhovnicesc, intemeietor de manastire, iconograf, autor liturgic, scriitor, epistolar, misionar, darurile parintelui Sofronie au fost nenumarate.
Arhimandritul Sofronie a fost ucenicul Sfantului Siluan Athonitul, precum si biograful si cel care a coordonat tiparirea cuvintelor acestuia. La randul sau, Cuviosul Sofronie a fost parintele duhovnicesc al parintelui Rafail Noica. Prin aceasta se intareste inca o data faptul ca viata bineplacuta lui Dumnezeu se mosteneste si se transmite mai departe, din parinte, in ucenic.
Parintele Sofronie Saharov
Serghei Simeonovici Saharov, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in data de 23 septembrie 1896, in familia unor credinciosi ortodocsi din Moscova, Rusia. Inca de mic, copilul s-a rugat foarte mult si a citit tot atat. Cunostea bine cartile multor scriitori clasici rusi, precum Gogol, Turgheniev, Tolstoi, Dostoievski si Puskin.
Fiind inzestrat de Dumnezeu cu un mare telent artistic, la varsta potrivita, Serghei s-a inscris la Academia de Arte din Moscova (1915-1917) si, apoi, la Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura, din acelasi oras (1920-1921). Pentru el, arta era un mijloc de a depasi realitatea prezenta, precum si de a descoperi si a trai frumusetea cea vesnica.
A fost inchis de doua ori de politia bolsevica, la inchisoarea moscovita Liubianka. Pentru ca nu intelegea bine iubirea crestina, pe care o vedea limitata, la varsta de numai 17 ani, Serghei s-a afundat in mistica religiilor orientale.
In anul 1921, el a plecat din Rusia si s-a indreptat spre Occident, cautand sa-si perfectioneze arta. A stat putin timp in Italia si Germania, in Berlin, dupa care, in anul 1922, s-a stabilit definitiv in Paris, Franta. In capitala franceza, Serghei si-a expus lucrarile in mai multe expozitii de arta si a atras atentia presei locale.
Se simtea frustrat de neputinta artei de a exprima curatia pe care atat de mult si-o dorea sufletul sau. Din aceasta pricina, precum si din neputinta mintii de a intelege taina mortii, in Sambata Mare a anului 1924, el s-a intors la crestinism, renuntand la ideile orientale. In ajunul Sfintelor Pasti, dupa Sfanta Impartasanie, Dumnezeu l-a cercetat in sfarsit si i-a dat sa contemple lumina necreata a Imparatiei Sale.
Despre acest moment decisiv al vietii sale, parintele Sofronie avea sa spuna: "Am perceput-o ca pe o atingere a vesniciei divine de duhul meu. Dulce, plina de pace si de iubire, aceasta lumina a ramas cu mine timp de trei zile. Ea a alungat intunecimile neantului care se ridica inaintea mea. Reinviam si, odata cu aceasta, in mine si cu mine, lumea intreaga reinvia. Singura inrobire adevarata este cea a pacatului. Singura libertate adevarata este cea a reinvierii in Dumnezeu."
In anul 1925, tanarul Serghei s-a inscris la Institutul Teologic Ortodox "Sfantul Serghie", din Paris. In acelasi an, el a parasit studiile si s-a indreptat hotarat spre Sfantul Munte Athos.
In anul 1926, cu dorinta puternica de a invata sa se roage curat lui Dumnezeu, el a intrat ca frate in obstea ruseasca din Manastirea Sfantul Pantelimon - Rusikon, unde a devenit ucenic al Sfantului Siluan Athonitul, desi acesta din urma nu era decat un simplu monah. Cuviosul Siluan nu avea o teologie sistematizata, insa traia teologia pe cele mai inalte culti ale acesteia. Cuviosul Sofronie a fost cel prin care teologia Sfantului Siluan a capatat o forma sistematizata.
In anul 1930 a fost hirotonit diacon, de catre Sfantul Nicolae Velimirovici, episcopul Ohridei si al Jicei. Intre anii 1932-1946, parintele Sofronie a intretinut o corespondenta bogata cu parintele David Balfour, un romano-catolic convertit la Ortodoxie. In aceste scrisori sunt prezentate amplu deosebirile dintre gandirea crestina rasariteana si cea apuseana.
In data de 24 septembrie 1938, Cuviosul Siluan a trecut la cele vesnice. Urmand indemnul parintelui sau duhovnicesc, parintele Sofronie a iesit din Manastirea Sfantul Pantelimon si s-a indreptat spre pustia Sfantului Munte. Dupa ce a stat o vreme in Karulia, parintele Sofronie s-a asezat intr-o pestera aflata langa Manastirea Sfantul Pavel.
Din pricina greutatilor iscate de al Doilea Razboi Mondial, precum si datorita indelungatelor asceze si a rugaciunilor de toata vremea, parintele Sofronie s-a imbolnavit. In anul 1941, el a fost hirotonie preot si a devenit duhovnicul mai multor calugari din Sfantul Munte Athos.
In anul 1947, din mai multe motive, parintele Sofronie Saharov a plecat si Sfantul Munte si s-a stabilit in Paris. Dorea din toata inima sa daruiasca lumii cuvintele Sfantului Siluan (sa le publice), dorea sa-si incheie studiile teologice si sa-si intareasca trupul, slabit de boala. Cel care l-a ajutat sa primeasca un pasaport a fost David Balfour.
Cuviosul Sofronie s-a stabilit in azilul de batrani "Casa Ruseasca", din localitatea Saint Genevieve des-Bois. In anul 1948, Cuviosul Sofronie a publicat pentru prima data scrierile Sfantului Siluan Athonitul. Acestea erau axate pe smerenie, pocainta, iubire, rugaciunea pentru lumea intreaga, parasirea de Dumnezeu si legatura puternica dintre toti oamenii.
In anul 1951, parintele Sofronie a fost operat de ulcer la stomac, iar mai apoi, datorita situatiei politice a vremii, nu s-a mai putut intoarce in Sfantul Munte. Astfel, intre anii 1950-1957, parintele a lucrat in cadrul Exarhatului Patriarhiei Ruse din Europa Occidentala, impreuna cu teologul rus Vladimir Losski. In anul 1952, el a publicat a doua editie a scrierilor Sfantului Siluan, insotite de o introducere teologica ampla.
In anul 1958, pentru ca mai multe persoane dornice de vietuire monahala se adunasera deja in jurul sau, parintele Sofornie a vizitat o proprietate aflata in localitatea Tolleshunt Knights, langa orasul Maldon, in regiunea Essex, Anglia, si a luat hotararea de a infiinta o manastire.
Astfel, in anul 1959, cu binecuvantarea mitropolitului Antonie Bloom al Surojului, parintele Sofronie a infiintat Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, a carei obste era formata din calugari si maici. In anul 1965, cu binecuvantarea patriarhului Alexie al Rusiei, manastirea din Essex a trecut sub ascultarea Patriarhiei Ecumenice, care o va inalta, mai apoi, la rangul de stavropighie.
Cuviosul Sofronie Saharov incepe sa publice opera Sfantului Siluan Athonitul si sa editeze mai multe carti cu privire la teologia acestuia. In anul 1973 a publicat cartea "Un calugar din Muntele Athos", in care a prezentat viata Sfantului Siluan. Apoi, in anul 1975, el a publicat cartea "Intelepciune din Muntele Athos", in care a editat cuvintele si notitele de jurnal ale Sfantului Siluan. Au urmat si alte asemenea carti, precum "Viata Lui este a Mea" (1977) si "Il vom vedea pe Dumnezeu precum este" (1985).
In anul 1987, Patriarhia Ecumenica l-a canonizat pe Sfantul Cuvios Siluan Athonitul. Misiunea incredintata de Dumnezeu parintelui Sofronie Saharov, aceea de a-l face cunoscut pe Sfantul Siluan si de a indruma sufletele pe calea rugaciunii curate si a dreptei credinte, se apropia de sfarsit. Obstea manastirii sale numara deja 25 de vietuitori.
Parintle Sofronie Saharov a trecut la cele vesnice in ziua de 11 iulie 1993, la varsta de aproape 97 de ani. Pentru a putea fi inmormantat in incinta manastirii, legislatia prevedea construirea unei cripte subterane. Cu putin timp mai inainte de moarte, cand obstea si-a aratat ingrijorarea privind intarzierea lucrarilor de constructie, parintele Sofronie a spus ca nu va muri pana ce cripta nu va fi gata. Asa s-a si intamplat. Parintele a trecut la cele vesnice in ziua de 11 iulie, in acelasi timp cu terminarea lucrarilor, iar inmormantarea sa a avut loc in ziua de 14 iulie.
Cuvinte ale Cuviosului Sofronie Saharov
"Trei lucruri nu inteleg: o credinta adogmatica, un crestinism nebisericesc si un crestinism fara nevointa. Si aceste trei: Biserica, dogma si ascetica (nevointa crestina) sunt pentru mine un tot al vietii."
"Nimeni pe acest pamant nu poate fugi de suferinte; si, desi suferintele trimise de Domnul nu sunt mari, oamenii si le inchipuie mai presus de puterile lor si sunt zdrobiti de ele. Aceasta se intampla din pricina ca nu-si smeresc sufletul si nu se incredinteaza voii lui Dumnezeu. Insa, Domnul Insusi ii calauzeste cu harul Sau pe cei ce se predau voii lui Dumnezeu si duc toate cu tarie, pentru Dumnezeul pe Care atata l-au iubit si impreuna cu Care pururea se proslavesc. Cu neputinta este a scapa de necaz pe lumea aceasta, insa cel ce se preda voii lui Dumnezeu duce cu usurinta necazul, vazandu-l; ci, punandu-si in Domnul credinta, asa trece necazul sau."
Teodor Danalache
Citeste si:
Theologia Staretului Sofronie
Rugaciunea de dimineata a parintelui Sofronie Saharov
Teodor Danalache
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius