Fragment din sectiunea de intrebari si raspunsuri a conferintei "Postul si iertarea", sustinuta de Parintele Rafail Noica in Postul Mare al anului 2002.
***
- Ce credeti despre traducerile in limba romana ale Sfintei Scripturi si ale cartilor de cult?
- Parintele Rafail: In realitate ar trebui refacute dintru inceput. Este cumplit, va spun, daca am intalnit Biserica noastra in limba greaca si in traducerea slavona si am revenit la limba noastra, va spun, eu traiesc cu multa durere tot ce intampin. Dar nu stiu daca in viata, in perioada asta a istoriei se va mai putea face ceva, fiindca traducerea incepe totusi cu o viata imbunatatita, cu o intelegere liturgica. Nu poti cu dictionarul sa te uiti in greaca si sa traduci in romana. Trebuie sa ai trairea in greaca, ba chiar in slavona, daca ai avea-o.
Slavona e aproape un decalc al limbii greci; dar slavona cum a fost? N-a fost tradusa de slavi, toata liturgica si scripturile au fost traduse incepand cu Chiril si Metodie, doi sfinti, amandoi episcopi daca nu ma insel, ai limbii greci. Ce au trait ei in limba lor au transpus-o intr-o limba pe care o cunosteau foarte bine; dar aceste traduceri n-au fost destul, au fost diortosite de Sfantul Maxim Grecul, un monah vatopedin de la Muntele Athos, care a tradus, a diortosit din cap pana-n coada tot ce a existat in Biserica slava; si a facut o lucrare minunata, ca zic ca astazi, daca s-ar pierde greaca si ai traduce cuvant cu cuvant din slavona, ai cadea aproape exact de ce fusese inainte.
Ei, asta trebuie sa fie romana, si romana noastra e capabila. Romana noastra are un mare potential, dar n-a fost cine sa-l actualizeze in istorie. Ori astazi, nu cred ca mai este nici putinta, nici timp, va spun. Cred ca suntem la un sfarsit de istorie si zic deocamdata, poate ca in Apocalipsa: daca nu putem face - si nadajduiesc, totusi, ca poate se va putea face si lucrul asta, dar daca nu se va putea face -, ramane cuvantul din Apocalipsa: "alta povara nu iti pun, ce ai, pastreaza"; adica, de bine de rau, in traducerile astea cu care atata m-am mahnit, si inainte - dar aveam putin de a face cu ele -, dar acuma ca 8 ani am fost numai in asta, dar totusi, ceva din adevarata dreapta-slavire se pazeste si poate e destul pentru ca sa ne mantuim.
Asa ca in cel mai rau caz, ce avem sa pastram, dar sa nu pierdem mai departe. Dar bine ar fi sa constientizam din ce in ce mai mult si poate ca si asta, ca si Cenusareasa candva, inainte de miezul noptii, sa ajungem si noi la o constientizare mai deplina. Si cred ca e cu putinta. Dar, asta intre Dumnezeu si neamul meu.
- Este oportuna o actualizare a limbajului din cartile de cult?
- Parintele Rafail: Depinde ce numiti actualizare. Ce numesc eu actualizare este faurirea unui grai care exprima intr-un mod vrednic ceea ce vrea sa exprime. Si asta este unde prihanesc eu limba noastra: ca nu destul de deplin exprima. Si poate! Ca va spun, si franceza are problema asta, dar franceza nu poate, n-are. In franceza cred ca trebuiesc nu stiu cate generatii de monahi care sa prelucreze o limba in liturgica zilnica. La noi este potential.
Deci actualizare eu asta [numesc]. Dar ca sa-mi bagati in limbajul bisericesc toate frantuzismele cu care ne-am incarcat limbajul de la Heliade-Radulescu si pana astazi… a, merci, nu. Iertati-ma. Dulcele nostru grai sa nu fie doar o piesa de muzeu undeva in Muzeul Satului la Bucuresti… Dar putea-vom? Nu stiu… Va spun si lucrul asta, as fi evitat aproape intrebarea, dar daca mi-ati pus-o apai… crezut-am, pentru aceea va raspund.
Paul Cocei
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius