Părintele Octavian Armean din Sălaşu de Sus - Hunedoara în temniţa comunistă

[Convergențe - Lumina]

Memoria Bisericii

http://ziarullumina.ro/parintele-octavian-armean-din-salasu-de-sus-...

 

Adrian Nicolae Petcu, 21 Noiembrie 2016

S-a născut la 18 noiembrie (decembrie) 1907, în familia preotului Petre Armean din satul Ohaba de sub Piatră, comuna Sălaşu de Sus, judeţul Hunedoara. După şcoala din satul natal şi din Geoagiu de Jos, tânărul Armean a urmat liceele Reformat (două clase), „Aurel Vlaicu” din Orăştie, respectiv pe cel din Petroşani. A continuat cu Şcoala Militară de Infanterie şi Academia Teologică (1926-1930), ambele din Sibiu. A primit darul preoţiei, ajungând să slujească la Parohia Sălaşu de Sus. Încă de la instalarea autorităţilor comuniste, părintele Armean a fost urmărit. De pildă, într-o notă a Siguranţei erau consemnate rostirile părintelui Armean la predica ţinută pe 9 martie 1948 în biserica din Ciopeia: „Oamenii mari şi drepţi zac prin închisori, iar oamenii de nimic şi cei prăpădiţi şi duşmani ai poporului au ocupat cele mai înalte posturi de conducere în stat. Aceasta este o ruşine pentru noi!” În urma acestor afirmaţii, în aceeaşi notă, părintele Armean era considerat „element reacţionar şi dubios contra regimului democrat-popular”. A urmat reţinerea la Siguranţa din Haţeg, care s-a consumat la 24 martie 1948. În declaraţia dată, părintele Armean a susţinut că informatorii îi distorsionaseră discursul, care se dorea o interpretare a „Evangheliei judecăţii din urmă” (a Înfricoşatei Judecăţi). La puţin timp, părintele a fost eliberat. La 6 septembrie 1949 este arestat din nou, sub acuzaţia de participare la „organizaţia subversivă Liga Partizanilor Români”, prin furnizarea de alimente, băutură şi asigurarea unui curierat. Acuzaţia era exagerată. În fond, realitatea era mult mai simplă. În mod nejustificat, cap al acestei organizaţii era considerat de Securitate un localnic din Sălaşu de Sus, agricultorul şi „legionarul” Teodor Socaci. În perioada interbelică, acesta fusese gardian la închisoarea din Doftana, unde se aflaseră închişi mai mulţi ilegalişti comunişti. După o perioadă de serviciu la penitenciarul din Deva, în timpul guvernării antonesciene, Socaci a fost destituit, pe motiv că ar fi asigurat legătura deţinuţilor cu exteriorul, ajungând astfel să lucreze ca agricultor în satul natal. După instalarea regimului „democrat-popular”, lui Socaci i-a fost teamă că va fi arestat pentru activitatea depusă la Doftana, fugind în munţi în aşteptarea anglo-americanilor. Astfel, Securitatea a operat arestări în rândurile celor care îl ajutaseră, formând un lot de 26 de inculpaţi, printre care se afla şi preotul Octavian Armean. Prin Sentinţa nr. 146 din 30 martie 1950 a Tribunalului Militar Sibiu, părintele Armean a fost condamnat la trei ani de închisoare corecţională pentru infracţiunea de „omisiune la crima de uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele din Deva, Sibiu (1949) şi Aiud (1949-1950), apoi coloniile de muncă de la canal: Peninsula-Valea Neagră (noiembrie 1950 şi noiembrie 1951), Poarta Albă (mai 1951) şi Capu Midia (noiembrie 1952). La 23 decembrie 1952 a fost eliberat. La 1 ianuarie 1953 a fost reîncadrat la Parohia Sălaşu de Sus de către Episcopul Andrei Magieru, fără recunoaşterea Ministerului Cultelor.