Preot dr. Nicolae Cojocaru îşi face simţită prezenţa în lumea marilor gânditori cu o operă proprie, prin valorificarea unor surse documentare pe măsură și o concepție creatoare de profunzime, deschizând astfel un nou drum în știința teoretică românească. Apărut recent, volumul „De la Homer la Mihai Eminescu. Frumosul în literatura universală” se adresează cu precădere iubitorilor de cultură filosofică şi cititorilor exersaţi în lecturi cu substanţă profund intelectuală.
După lucrările de etnologie, literatură și religie, pr. dr. Nicolae Cojocaru a publicat, anul acesta, un volum din scrierile sale filosofice. Autorul este cunoscut publicului de specialitate prin salba de studii și articole apărute în Revista de filosofie a Academiei Române şi în Publicaţiile LUMINA, în care a abordat o serie de aspecte conceptuale originale, ca urmare a studiului aprofundat pe teme de metafizică a teoriei transcendentale.
„De la Homer la Mihai Eminescu. Frumosul în literatura universală” reunește două părți, aparent distincte, dar, în esență, cu același fond de analiză conceptuală. Prima parte se axează pe expunerea frumosului în istoria literaturii universale, iar cea de‑a doua parte vizează Filosofia corespondenței universale și alte considerații de gen.
Reţinem câteva consideraţii generice ale preotului cărturar cu privire la domeniul atent cercetat: „Filosofia este ecuaţia minţii. Prin această ecuaţie se deschid căi de gândire nebănuite. Spiritul uman transcende percepţia lumii către concepte profunde, realizând arhetipuri de valoare universală, în care se revelează un Eden al frumosului recreat prin arta cuvântului.”
O lectură intelectuală rafinată
Dintru început, lucrarea abordează un discurs amplu despre istoricitatea gândirii teoretice referitoare la modul de percepție a artisticului în literatura universală și valorificarea elementelor de viziune personală în scrierile vremii, ca o formă de subiectivare a motivelor de creație care au stat la baza marilor opere - de la cele ale clasicilor antici până la romanticii de mai târziu, respectiv la poetul Mihai Eminescu.
Itinerarul subtil, parcurs de autor, scoate în evidență o întreagă filosofie a elementelor ce aparţin categoriei frumosului, percepută în toate valențele de gândire a formelor ei compoziționale, de la cele mai simple și primitive până la cele mai evoluate și rafinate, supuse spiritului veșnic căutător de aspecte esențiale al creatorilor de literatură. Efortul de decodificare a artisticului, în acest sens, depășește cadrul analizei de istorie literară și trece pe tărâmul descinderilor epistemologice a valorilor universale creionate cu acribie de pr. Cojocaru.
Ca o continuare a acestui studiu, în partea a doua, cărturarul sucevean expune sistemul Filosofia corespondenței universale pe mai multe secțiuni, cu un accent deosebit asupra Principiilor valorice în metafizica sacrului, o temă aparent aprehensivă, dar încă nevalorificată în mediul teoreticienilor de astăzi. Cum se știe, cel care s‑a aplecat mai interesat asupra conceptului de sacru a fost Mircea Eliade, însă abordarea sa a urmărit doar calea aplicativă, nu teoretizarea filosofică a sacrului. De altfel, savantul mărturisește în opera sa „Le Sacré et le Profane” (Gallimard, 1965): „Istoria Ființelor supreme de structură celestă este de o importanță capitală pentru cine vrea să înțeleagă istoria religioasă a umanității în ansamblul său. Noi nu avem intenția însă ca să o scriem aici, în câteva pagini” (p. 103).
Analiza în metafizica sacrului pe care o realizează pr. dr. Nicolae Cojocaru fundamentează concepția despre corespondența universală între divin și lume și, în ultimă instanță, valorile acțiunilor transcendentale, punând astfel în aplicare un întreg sistem de relații a priori cu care rațiunea reface legătura unui univers în ansamblu, perceput ca în illo tempore, când spiritul etern era principiul cauzal al existenței terestre.
În altă ordine de idei, volumul inserează şi un articol cu referințe asupra lucrării acad. Alexandru Surdu, „Filosofia pentadică‑existența nemijlocită”, recenzată de pr. dr. Nicolae Cojocaru în Revista de filosofie a Academiei Române.
În concluzie, „De la Homer la Mihai Eminescu. Frumosul în literatura universală” se adresează mai mult iubitorilor de cultură filosofică. Cu toate acestea, conţinutul interesant cuprins în filele sale poate deschide cititorului cultivat apetitul pentru o lectură intelectuală rafinată, menită să‑l ducă într‑un univers istoric și conceptual, unde frumosul e metafizic şi e artă literară.
Aprecieri biografice
Pr. dr. Nicolae Cojocaru este doctor în etnologie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca și doctor în teologie al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București. Activitatea sa cărturărească este cunoscută şi apreciată unanim de înalte foruri științifice. Preotul scriitor este membru în Comisia de Folclor
a Academiei Române, Internationale Organisation für Volkskunst (cu sediul în Austria) şi Uniunea Scriitorilor din România. În anul 2006 a primit Premiul „Ion Petrovici” al Academiei Române pentru lucrarea „Tradiții la cultul creștin”. Format pe principiile etnologice promovate de Școala sociologică de la București, a lui Dimitrie Gusti, autorul a efectuat timp de peste trei decenii cercetări pe teren, în arhive și biblioteci, asupra mai multor domenii ale culturii populare și arhitecturii țărănești la români, reunite într-o serie de lucrări publicate în volum și peste o sută de studii și articole în reviste, ziare, scrieri, care se alătură celor cu tematică teologică.
Opera de căpătâi a pr. dr. Nicolae Cojocaru este trilogia „Istoria tradițiilor și obiceiurilor la români – din preistorie până astăzi” (Ed. Etnologică, București, vol. I – 2008, vol. II și III – 2012, cu un total de 2.330 pagini), o capodoperă a identității noastre, dedicată românilor de pretutindeni. Această lucrare fundamentală a istoriei spiritualităţii şi culturii naţionale, susţinută de efortul a peste 30 de ani de cercetări aprofundate, i-a adus autorului, în anul 2012, din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Diploma de onoare „Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României".
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius