Parintele Nicanor Lemne

[altmariustotal ortodox]

Parintele Nicanor Lemne este un parinte uitat parca de vreme. L-am intalnit pentru prima oara pe prispa casei sale - prima casa de langa cimitirul din localitatea Silistea Snagovului. La cei 96 de ani, parintele Nicanor se aseamana cu un spic de grau, copt si plin de roade, ce asteapta sa fie cules.

La biserica din cimitir si la batranul parinte Nicanor Lemne se ajunge pe Drumul National 1 (Bucuresti - Ploiesti), la iesirea din localitatea Ciolpani, cotindu-se la dreapta, cale de vreo cinci kilometri, pe Drumul Judetean 101, spre localitatea Silistea Snagovului.

Biserica cimitirului, inchinata Nasterii Maicii Domnului, este, de fapt, fosta biserica a Schitului Turbati. Nu se poate stabili exact anul constructiei bisericii, cea mai veche insemnare fiind descoperita pe Sfanta Masa - "Io Constantin Voevod 1692" -, insa tipul constructiei corespunde anilor 1640-1660. La intrarea in naos este pictat domnitorul Matei Basarab, impreuna cu Domnita, tinand pe maini bisericuta.

Parintele Nicanor Lemne

Parintele Nicanor Lemne este un roman ales parca din alte vremuri, originar din Basarabia. Parintele se trage dintr-un neam de slujitori ai Sfantului Altar, bunicul si cei sapte frati ai lui fiind preoti, precum si tatal sau, tot preot. Astfel, inca de mic, Nicanor a simtit ca nu isi doreste sa fie altceva (invatator, profesor, inginer), ci preot, ca si inaintasii lui.

 

In anul 1934, dupa ce a urmat cursurile Seminarului din Dorohoi (clasele I-V), desfiintat in acelasi an, tanarul Nicanor a fost repartizat la Chisinau. In anul 1937, dupa ce va termina studiile la Seminarul din Chisinau, tanarul seminarist se va inscrie la Facultatea de Teologie din Cernauti, pe care o va absolvi in anul 1941.

In anul 1942, tanarul teolog Nicanor se va casatori si va fi hirotonit preot, pe seama parohiei Mihailesti, judetul Balti. Aici, parintele va sluji vreme de numai doi ani, pana in anul 1944, cand rusii vor ocupa Basarabia.

Impreuna cu familia, parintele va pleca in judetul Valcea, unde isi va petrece lunile de vara, in asteptarea unui post de preot, care nu va intarzia sa apara. Astfel, parintele a fost repartizat pe seama parohiei din Silistea Snagovului, unde bisericuta (pastrata astazi in cimitir) era aproape ruinata.

Parintele Nicanor Lemne, care a slujit in bisericuta din cimitir ani de zile, este un adevarat luptator. Muncind cu truda si pe furis, de teama comunistilor, platind materialele de constructii si lucratorii din sat cu putinii sai bani, parintele a salvat de la distrugere un loc sfant si sfintitor.

Primarul din vremea in care parintele Nicanor a reparat biserica era comunist. Este vrednica de amintit una dintre intalnirile celor doi. Astfel, la un moment dat, primarul i-a spus parintelui: "Parinte, te urasc si ai face bine sa pleci din comuna." Fara a se tulbura in inima lui, parintele Nicanor l-a imbratisat pe primar, zicandu-i: "Esti un om sincer. Pentru asta, sa stii ca eu te iubesc. Un om sincer are negresit un suflet bun." Fiind zdruncinat interior de blandetea si smerenia parintelui, dupa o clipa de ezitare, primarul i-a soptit la ureche: "Ridica biserica cum poftesti, dar sa nu se vada din sosea. Eu o sa ma fac ca nu observ."

Parintele Nicanor a ctitorit biserica din cimitir la fel de mult ca si cei dintru inceput. Astflel, parintele renunta uneori la a mai manca, spre a putea duce mancare muncitorilor care lucrau la bisericuta. Pentru aceasta, uneori preoteasa il intreba: "Parinte Nicanor, ce ai facut de ai terminat toata mancarea?" La care, parintele spunea: "Am fost obosit de atata alergatura si nu am mai tinut cont."

Lucrand la biserica vreme de aproape 30 de ani, batranul preot Nicanor a vrut sa o lase precum a gasit-o, adica mica si smerita, fara turle si adaugiri nepotrivite. Fiind intrebat de ce s-a apucat singur de repararea bisericutei din cimitir, fara nici un pic de ajutor, parintele a raspuns, cu o blanda smerenie: "Parca mi-era rusine ca, dupa 60 de ani de preotie, sa nu las nimic in urma mea. Sunt batran, sunt la apus de soare, la chindie, dar nu-mi pare rau. Las in urma aceasta casuta a lui Dumnezeu. E frumoasa si smerita, asa cum ar trebui sa fie si gandurile noastre."

Vai de omul care are
suflet mic in casa mare.

Fericit cel ce ridica
suflet mare-n casa mica.

La curte, fapturile necuvantatoare sunt cu mult mai prezente in viata omului, decat sunt la oras. Astfel, din dragoste fata de toata faptura lui Dumnezeu, parintele Nicanor nu prinde soarecii in cursa, omorandu-i, precum fac ceilalti, ci ii prinde cu un castron de lut, nevatamandu-i. Mai apoi, ii ia si ii duce in camp, la cateva sute de metri de sat, spre a nu mai supara pe oameni.

La un moment dat, preoteasa Olga, care i-a fost alaturi parintelui, la bine si la greu, s-a imbolnavit de cancer uterin. Rugaciunile parintelui Nicanor, impreunate cu cele ale sotiei bolnave, s-au aratat insa tamaduitoare, ba inca si roditoare. Astfel, dupa 17 ani, preoteasa a nascut pe cel de-al doilea fiu al familiei. Potrivit medicilor, aceasta a doua nastere a fost o minune, ea nemaiputand fi posibila. Domna preoteasa Olga se odihneste intru Hristos, in cimitirul linisitit din jurul bisericutei. La mormantul acesteia, parintele vine de cate trei ori pe zi, ingrijind atent candela de aici, care arde neincetat.

In anul 2010, in urma unui atac de cord, parintele a suportat o interventie chirurgicala pe inima. Cand doctorul l-a intrabat pe parintele Nicanor cati ani are, acesta, in curatia si bucuria lui caracteristica, a raspuns: "Am 70 de ani, plus TVA." La cei 95 de ani ai sai, parintele a supravietuit in chip minunat operatiei, uimindu-i pe toti doctorii, spre slava lui Dumnezeu.

Parintele Nicanor nu se uita niciodata la cat este ora, ca si cum timpul n-ar mai exista in jurul sau. Nestiind sa refuze pe nimeni, indiferent de zi si de ora, el primeste pe tot omul, pe fiecare cu bucuria sau cu necazul sau. Unui suflet rusinat de faptul ca a venit la parintele neanuntat, in smerenia si dragostea lui, parintele i-a spus: "Ma odihneam putin, dar nu e nici o problema, ca eu sunt aici ca sa ma deranjati."

Zilnic, parintele pomeneste nenumarate pomelnice. Acestea sunt scrise intotdeauna de catre parintele Nicanor, pe loc: mai intai numele parintilor, apoi ale copiilor si ale nepotilor, iar in cele din urma cate un detaliu general al fiecaruia (serviciu, scoala, boala). Pana nu demult, parintele nota si adresa, spre uimirea celor in cauza. Abia mult mai tarziu, fiecare avea sa inteleaga de ce facea acest lucru. Parintele obisnuia sa trimita felicitari la Nasterea Domnului si la Pasti; pentru sarbatorile de iarna, parintele se apuca sa scrie felicitarile inca de prin octombrie, iar pentru Pasti, se apuca sa le scrie inca de prin martie.

Celor care vin la dansul, bucurosi de linistea locului, parintele obisnuieste sa le spuna: "La mine nici vecinii nu sunt galagiosi, ca la oras. Ma inteleg bine cu ei, nu ma deranjeaza cu nimic. Si ii duc sa-i vada care sunt. Sunt multi, dar sunt cuminti." Dupa aceasta, parintele ii conduce la biserica din cimitir, printre crucile tacute (printre vecini).

Intalnirea cu parintele se aseamana parca unei slujbe, ea fiind de fiecare data bine randuita si fireasca. Dupa o binecuvantare, un pomelnic si un cuvant de folos, parintele merge intotdeauna in bisericuta fara turla, spre a inalta rugaciuni smerite lui Dumnezeu si Maicii Domnului.

Dupa rugaciunea din bisericuta, parintele citeste si o scurta pericopa din Evanghelie. In ziua in care Domnul m-a invrednicit sa ingenunchez inaintea parintelui Nicanor, am auzit citindu-se urmatoarele cuvinte: "Aveti credinta in Dumnezeu. Adevarat zic voua, ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea" (Marcu 11, 22-24).

Am aflat mai apoi ca in podul bisericutei, in tainita, unde se afla adunate mai multe obiecte liturgice vechi, se afla si o veche Evanghelie, deschisa tot la acest pasaj din Sfanta Scriptura. La plecare, parintele binecuvinteaza usor si spune, ca de fiecare data: "Veniti, ca eu va astept mereu. Eu aici raman, nu plec nicaieri."

Teodor Danalache

Părintele Nicanor Lemne a trecut la cele veșnice vineri, 15 septembrie 2017, la vârsta de 101 ani. Trupul părintelui Nicanor Lemne a fost înmormântat în cimitirul parohiei Siliștea Snagovului, la mică distanță de locuința sa și de Biserica Naşterea Maicii Domnului-Turbaţi, care a beneficiat din partea sfinției sale de numeroase lucrări de restaurare.

Despre autor

Teodor Danalache

Senior editor