Unul dintre cele mai frumoase locuri din vechiul Râmnic și cert motiv de mândrie pentru toți râmnicenii a fost și este in continuare Parcul Zăvoi.
Numele dat parcului se datorează așezării sale, lângă râul Olănești, zona fiind un zăvoi al râului, adică o pădure crescuta in margine râului, inundata de regula de acesta la revărsări.
Parcul este situat in zona de Sud Vest a orașului, intre albia râului Olănești si fostul vad numit Iazul Morilor (asanat la finalul anilor 70).
Conform slovelor de pe Obeliscul situat in Parc, "Prin ofisul din 9 August 1850, dat cu prilejul vizitării orașului, Înălțatul Domnitor Barbu Știrbei a hotărât facerea acestei grădini pentru preumblarea obșteasca".
Într-adevăr, din cate se pare domnitorul ar fi dat din vistieria personala 100 de icosari pentru amenajarea parcului. Astfel, chiar anul următor, după realizarea exproprierilor are loc trasarea aleilor din parc si se taluzează malurilor celor doua iazuri de moara care traversau parcul.
Prim inaugurare a parcului a avut loc in august 1856. In acea perioada se putea vedea o frumoasa fântâna monumentala având in partea superioara vulturi cu crucea in cioc. De asemenea fântâna avea o inscripție omagiala in cinstea fondatorului parcului.
Aproape de poarta de intrare, conform unor monografii ar fi existat "Fântâna Turbatului", sursa principala de alimentara a orașului cu apa.
Trebuie de asemenea menționat ca parcul a cunoscut o a doua serie de amenajări, ca urmare a unor evenimente mai puțin fericite, petrecute in perioada 1895 - 1896. In acești doi ani au avut loc doua inundații consecutive. Este important de amintit ca in perioada respectiva râul Olănești nu era îndiguit si avea cale libera prin Zăvoi. După aceste inundații râul a fost îndiguit.
La 15 iunie 1896, după repararea stricăciunilor provocate de inundații a fost inaugurat din nou parcul. Noul parc era amenajat peisagistic, avea un bufet si un stabiliment de bai cu ape sulfuroase, dar si ape sărate, aduse de la Ocnele Mari.
Trebuie amintit de asemenea ca in acest parc a avut loc si intonarea actualului imn național al României in data de 29 iulie 1848 cu ocazia depunerii jurământului pe Constituția revoluționara. „În mijlocul acelui câmp s-a făcut de onorabilul Magistrat o tribună împletită cu ramuri verzi de arbori și un arc de triumf împletit cu flori… unde… s-au citit cele 21 punctări din Constituție…
Într-acest pompos constituţiu, aflându-se și d-lui Anton Pann, profesor de musică, împreună cu câțiva cântăreți de aceeași profesie, au alcătuit o musică vocală cu nisce versuri prea frumoase puse pe un ton național plin de armonie şi triumfal, cu care a ajuns entuziasmul de patrie în inimile tuturor cetățeniilor”.
Aceasta mărturie ii aparții lui Dimitrie Zăgănescu, comisar extraordinar al districtului Vâlcea. Alături de el se mai afla cu aceasta ocazie prefectul județului, alături de Garda Naționala (despre care ni se spune ca "a tras salve de arme detunătoare")
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius