Papa intervievat de jurnaliști, la întoarcerea din Armenia (I)

[altmariustotal catolic]

Papa Francisc, în dialog cu jurnaliștii în timpul întoarcerii de la Erevan, duminică, 26 iunie 2016. - EPA

RV 27 iun 2016. Sfântul Părinte s-a întors duminică seară din Armenia, unde a efectuat o călătorie apostolică de la 24 la 26 iunie a.c. După aterizarea pe aeroportul Roma-Ciampino în jurul orie locale 20.40, Pontiful a făcut ca de obicei o vizită de mulțumire la icoana Maicii Domnului ”Salus Populi Romani” din bazilica Santa Maria Maggiore. Nelipsită, conferința de presă pe care Sfântul Părinte o întreține cu jurnaliștii la întoarcerea dintr-o călătorie apostolică. Redăm mai jos, în traducerea noastră de lucru, întrebările și răspunsurile papei Francisc:

La întrebarea jurnalistului Arthur Grigorian, de la televiziunea publică armeană, cu privire la sentimentele și impresiile Sfântului Părinte, dar și la mesajul său pentru viitorul Armeniei, papa Francisc a răspuns:
Papa Francisc: „Să ne gândim la viitor și apoi să mergem în trecut. Îi doresc acestui popor dreptate și pace. Și mă rog pentru aceasta, pentru că este un popor curajos. Mă rog ca să găsească dreptatea și pacea. Știu că sunt mulți cei care lucrează pentru aceasta și am fost foarte mulțumit când am văzut săptămâna trecută o fotografie cu președintele Putin și președinții armean și azer. Cel puțin își vorbesc. Dar și cu Turcia: președintele republicii, în discursul său de bun venit, a fost foarte clar. A avut curajul să spună: Să ne punem de acord, să ne iertăm și să privim spre viitor. Este un gest de mare curaj. Armenii sunt un popor care a suferit foarte mult. Icoana poporului armean, și acest lucru mi-a venit în gând în timp ce mă rugam astăzi, este viața de piatră și blândețea de mamă. A dus pe umeri multe cruci, și sunt cruci de piatră – care se pot vedea – dar nu și-a pierdut blândețea, arta, muzica, acele sferturi de ton atât de greu de înțeles, și cu mare genialitate. Un popor care a suferit foarte mult în istorie și numai credința, credința l-a ținut în picioare. Faptul că a fost prima națiune creștină nu este suficient. A fost prima națiune creștină pentru că Domnul a binecuvântat-o, pentru că a avut sfinții ei, a avut episcopi sfinți, martiri. În efortul de rezistență și-a făcut acea piele de piatră, să-i spunem astfel, dar nu și-a pierdut blândețea unei inimi de mamă. Armenia este și mamă. Aceasta este a doua întrebare. Acum mergem la prima. Într-adevăr eu aveam multe legături cu armenii. Mergeam deseori la ei la Sfânta Liturghie. Am mulți prieteni armeni. Am un lucru care de obicei nu îmi place să îl fac din motive de odihnă, dar mergeam la cină cu ei, iar voi faceți cine lungi. Sunt bun prieten atât cu arhiepiscopul Kissag Mouradian, din Biserica Armeană Apostolică, cât și cu cel catolic, Boghossian. Dar am înțeles în acel timp că pentru voi este mai importantă apartenența la poporul armean decât apartenența la Biserica Apostolică sau la cea Catolică. Astăzi m-a salutat un argentinian de origine armeană, pe care arhiepiscopul îl făcea să stea lângă mine, atunci când mergeam la liturghii, ca să-mi explice unele ceremonii sau cuvintele pe care eu nu le înțelegeam”. 

Întrebarea cu privire la folosirea spontană a termenului ”genocid” a fost pusă papei Francisc de corespondentul agenției ”France Presse”, Jean-Louis de la Vaissière. Pe o temă atât de dureroasă, a remarcat jurnalistul, credeți că folosirea acestui termen este utilă pentru pacea din această regiune complicată?
Papa Francisc: «Vă mulțumesc. În Argentina, când se vorbea de exterminarea armenilor, se folosea întotdeauna cuvântul ”genocid”. Eu nu cunoșteam alt cuvânt. În catedrala din Buenos Aires, pe al treilea altar din stânga, am pus o cruce de piatră în amintirea ”genocidului armenilor”. A venit arhiepiscopul – cei doi arhiepiscopi armeni, cel catolic și cel apostolic – pentru inaugurare. La fel a făcut și arhiepiscopul apostolic în biserica catolică Sfântul Bartolomeu, altă biserică, unde a făcut un altar în comemorarea Sfântului Bartolomeu. Dar dintotdeauna eu nu am cunoscut alt cuvânt. Eu vin cu acest cuvânt. Când ajung la Roma, aud un alt cuvânt, ”Marele Rău” sau ”teribila tragedie”, dar în armeană, și nu știu să-l spun. Și mi se spune că nu, că acel cuvânt, ”genocid”, este jignitor, că trebuie să se folosească celălalt. Eu am vorbit întotdeauna de cele trei genociduri din secolul trecut, întotdeauna trei. Primul, armean, apoi, cel al lui Hitler și ultimul, cel al lui Stalin. Trei. Sunt și altele mai mici, unul în Africa [Rwanda], dar în orbita celor două războaie mari, există acestea trei. Și am întrebat de ce. Se spune: ”Unii simt că nu e adevărat, că nu a fost un genocid”. Un altul îmi spunea, un reprezentant al legii mi-a spus acest lucru care m-a interesat foarte mult: ”Cuvântul genocid este un cuvânt tehnic, este un cuvânt cu o valoare tehnică, și nu e sinonim cu exterminare. Se poate spune exterminare, dar a declara un genocid presupune acțiuni de reparare și așa mai departe”. Aceste lucruri mi le-a spus un jurist. Anul trecut, când pregăteam discursul, am văzut că Sfântul Ioan Paul al II-lea a folosit acest cuvânt, le-a folosit pe amândouă: Marele Rău și genocid. Eu am citat între ghilimele acel cuvânt. Și nu a căzut bine: a venit o declarație din partea guvernului turc, Turcia în câteva zile a rechemat la Ankara ambasadorul – care este un om bun, Turcia ne-a trimis un ambasador de înaltă ținută – și s-a întors acum două-trei luni. A trebuit să ținem post diplomatic, dar are dreptul: dreptul de a protesta îl avem cu toții, nu? În discursul de anul acesta, la început nu exista acest cuvânt, este adevărat. Răspund pentru că eu l-am adăugat. Dar după ce am ascultat tonul discursului președintelui, dar venind și cu trecutul meu legat de acest cuvânt și după ce l-am spus anul trecut în bazilica San Pietro, în public, ar fi fost foarte ciudat să nu spun cel puțin la fel. Dar prin aceasta eu am vrut să subliniez un alt lucru și, dacă nu mă înșel, cred că am spus: ”În acest genocid, ca și în celelalte două, marile puteri internaționale se uitau în altă parte”. Aceasta a fost acuzația. În cel de al Doilea Război Mondial, unele puteri aveau fotografii cu liniile de tren care duceau la Auschwitz: ar fi avut posibilitatea să bombardeze și nu au făcut-o. Un exemplu: în contextul Primului Război, în care a existat problema armenilor, și în contextul celui de al Doilea Război, unde a existat problema cu Hitler și Stalin, iar după Yalta, lagărele și toate celelalte, nimeni nu vorbește? Trebuie să se sublinieze acest fapt și să se pună întrebarea istorică: de ce nu ați făcut aceasta, voi, marile puteri? Nu acuz, pun o întrebare. E ciudat: se uitau, într-adevăr, la război, la atâtea lucruri, dar la poporul acela… Și nu știu dacă e adevărat dar aș dori să văd dacă e adevărat că atunci când Hitler îi persecuta pe evrei, ar fi spus: ”Dar cine își mai aduce aminte astăzi de armeni? Să facem la fel cu evreii!”. Nu știu dacă e adevărat, poate este numai o vorbă, dar eu am auzit acest lucru. Istoricii ar putea să caute și să vadă dacă e adevărat. Cred că am răspuns. Dar acest cuvânt nu l-am spus niciodată cu dorința de a jigni, ci mai degrabă ca o constatare obiectivă». 

La întrebarea jurnalistei Elisabetta Piqué ("La Nación"), referitoare la un așa-numit "minister petrin în comun", cu un papă activ și celălalt contemplativ, cu referință la papa emerit Benedict al XVI-lea, respectiv papa Francisc, Sfântul Părinte a răspuns:
Papa Francisc: "A existat o epocă în Biserică în care erau trei papi; cândva, în Biserică existau chiar și trei [n.n. repetă papa râzând]. Eu n-am citit acea declarație pentru că n-am avut timp, aceste lucruri… [n.n. se referă la o presupusă declarație pe care ar fi făcut-o prefectul Casei Pontificale, mons. Georg Gänswein]. Benedict este Papă emerit. El a spus cu claritate, în acel 11 februarie, că-și dădea demisia începând cu ziua de 28 februarie, că s-ar fi retras pentru a ajuta Biserica cu rugăciunea. Iar Benedict este în mănăstire, unde se roagă. Am fost să-l vizitez de multe ori sau i-am telefonat… . Zilele trecute mi-a scris o scurtă scrisoare, semnată cum semna el de obicei, făcându-mi urări în vederea acestei călătorii… . Și nu o dată, ci de nenumărate ori, am spus că este asemenea unui bunic înțelept avut casă. Chiar și direct i-am zis acest lucru, iar el râde [n.n. când i-o spun]. Însă el este pentru mine Papa emerit, este bunicul înțelept, este bunicul înțelept care mă ocrotește prin rugăciunea sa. Nu voi uita acel discurs făcut cardinalilor în data de 28 februarie, când a spus: 'Printre voi se află cu siguranță succesorul meu. Promit ascultare ', și a așa a făcut. Am auzit spunându-se – dar nu știu dacă este sau nu adevărat, poate că sunt doar zvonuri, deși se potrivește cu caracterul său – că unii s-au dus să i se plângă, spunându-i că acest nou Papă… ei bine, i-a dat afară. În cel mai educat stil bavarez, desigur, dar i-a invitat să iasă afară. Și dacă nu este adevărat acest zvon, oricum este ticluit bine, căci se potrivește foarte cu caracterul Papei emerit: un om de cuvânt, un om drept, [n.n. repet] drept, drept.

Apoi, nu știu dacă vă amintiți că eu i-am mulțumit public lui Benedict al XVI-lea pentru că a deschis poarta papilor emeriți. Însă, acum 70 de ani, episcopii emeriți nu existau; azi există… și, odată cu prelungirea vieții, apar bolile, și [n.n. împreună cu ele] se ivește și întrebarea: 'se poate susține Biserica, la o anumită vârstă, cu suferințele anilor înaintați, sau nu este posibil?'.  Și el, în mod curajos, cu rugăciune și curaj, dar și cu știință, cu teologie, a decis să deschidă poarta papilor emeriți. Au fost [papi] odinioară, acum sunt emeriți. Poimâine [n.n. 29 iunie] se împlinesc 65 de ani de când Benedict al XVI-lea a fost sfințit preot. La aniversare va fi prezent fratele lui, Georg [prezență momentan neconfirmată - n.n.], pentru că au fost sfințiți preoți împreună. Va fi o mică ceremonie, cu responsabilii departamentelor vaticane și câteva persoane, pentru că el a dorit să fie o ceremonie foarte modestă, la care voi fi prezent și eu. Îi voi adresa câteva cuvinte acestui mare om de rugăciune, de curaj, acestui Papă emerit, care nu este un al doilea Papă, ci un om al lui Dumnezeu, fidel cuvântului dat. Este o persoană foarte inteligentă, fiind pentru mine asemenea unui bunic înțelept prezent în casă."

Jurnalistului de la Itar-Tass, Alexej Bukalov, care i-a solicitat papei Francisc o reflecție asupra sinodului pan-ortodox, Sfântul Părinte i-a răspuns:
Papa Francisc: "Părerea este pozitivă. S-au făcut pași înainte: nu sută la sută, ci un pas înainte. Motivele pe care le-au înaintat sunt sincere din punctul lor de vedere și cu timpul se pot rezolva. Cei patru care nu au mers voiau să facă un pas puțin mai înainte. Însă, cred că primul pas se face așa cum se poate. Precum copiii…, când fac primul pas îl fac cum pot; întâi merg de-a bușilea și abia mai apoi ajung să facă primii pași adevărați. Eu sunt mulțumit. Au vorbit despre multe aspecte. Cred că rezultatul este pozitiv. Chiar și faptul că aceste Biserici autocefale s-au reunit, în numele ortodoxiei, pentru a se privi în ochi, pentru a se ruga împreună și a discuta, și chiar pentru a spune o glumă, este foarte pozitiv. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu. La următorul sinod vor fi mai numeroși. Domnul fie binecuvântat!".