Domnule Preşedinte, Domnilor Cardinali şi iubiţi Fraţi în Episcopat, distinse Autorităţi, doamnelor şi domnilor, Dragi prieteni, îi aduc mulţumire lui Dumnezeu care mi-a permis să vizitez această insulă frumoasă, ce a lăsat un semn atât de profund în inima iubitului meu Predecesor, fericitul Ioan Paul al II-lea, atunci când a venit în aceste regiuni ca mesager al adevărului şi al speranţei. Şi eu am dorit fierbinte să vin ca pelerin al carităţii între voi, spre a-i mulţumi Fecioarei Maria pentru prezenţa imaginii sale venerate din Sanctuarul de la Cobre, din care, de patru secole, însoţeşte drumul Bisericii din această Naţiune şi revarsă curaj în toţi cubanezii, pentru ca, din mâna lui Cristos, să descopere adevăratul sens al neliniştilor şi al dorinţelor care se cuibăresc în inima umană, şi să aibă forţa necesară pentru a edifica o societate solidară, în care nimeni să nu se simtă exclus.
„Cristos, care a înviat din morţi, străluceşte în această lume, şi o face într-un mod mai clar tocmai acolo unde conform judecăţii umane totul pare întunecos şi lipsit de speranţă. El a învins moartea - El trăieşte - şi credinţa în El pătrunde ca o mică lumină tot ceea ce este întunecat şi ameninţător” (Veghe de rugăciune cu tinerii, Freiburg im Breisgau, 24 septembrie 2011).
Îi mulţumesc Domnului Preşedinte şi celorlalte Autorităţi ale ţării pentru interesul şi colaborarea generoasă prestată pentru desfăşurarea pozitivă a acestei călătorii. Recunoştinţa mea vie se îndreaptă şi către Membrii Conferinţei Episcopilor Catolici din Cuba care nu au economisit eforturi şi sacrificii pentru acelaşi scop, precum şi către cei care şi-au oferit contribuţia lor, în diferite moduri, mai ales cu rugăciunea.
Port în intimitatea inimii mele pe toţi şi pe fiecare dintre cubanezi, care m-au înconjurat cu rugăciunea şi afecţiunea lor, oferindu-mi o ospitalitate din inimă şi făcându-mă părtaş de cele mai profunde şi juste aspiraţii ale lor.
Am venit aici ca martor al lui Isus Cristos, având ferma convingerea că, unde ajunge El, descurajarea lasă loc speranţei, bunătatea îndepărtează incertitudinile şi o forţă viguroasă deschide orizontul spre perspective neobişnuite şi binefăcătoare. În Numele său, şi ca Succesor al Apostolului Petru, am vrut să amintesc Mesajul său de mântuire pentru ca să întărească entuziasmul şi grija Episcopilor cubanezi, precum şi ale preoţilor lor, ale persoanelor consacrate şi ale celor care se pregătesc cu angajare pentru ministerul sacerdotal şi pentru viaţa consacrată. Fie ca să slujească şi ca nou impuls pentru cei care conlucrează, cu constanţă şi abnegaţie, în opera de evanghelizare, în special pentru credincioşii laici, pentru ca, intensificând dedicarea lor lui Dumnezeu în mediile de viaţă şi de muncă, să nu obosească în a-şi oferi cu responsabilitate aportul lor pentru binele şi pentru progresul integral al patriei.
Drumul pe care Cristos îl propune omenirii, şi fiecărei persoane şi popor în particular, nu o constrânge în nimic, dimpotrivă este factorul prim şi principal pentru dezvoltarea sa autentică. Lumina Domnului, care a sclipit cu strălucire în aceste zile, să nu se stingă în cei care a primit-o şi să-i ajute pe toţi să întărească armonia şi facă să rodească ceea ce este mai bun în sufletul cubanez, valorile sale mai nobile, pe care este posibilă întemeierea unei societăţi cu orizonturi largi, reînnoită şi reconciliată. Fie ca nimeni să nu se simtă împiedicat să ia parte la această misiune pasionantă, prin limitarea propriei libertăţi fundamentale, nici să nu se simtă scutit de la ea, din neglijenţă sau lipsă de mijloace materiale: situaţie care este agravată atunci când măsuri restrictive impuse din afara ţării apasă în mod negativ asupra populaţiei.
Închei aici pelerinajul meu, dar voi continua să mă rog fierbinte pentru ca să continuaţi drumul vostru şi Cuba să fie casa tuturor şi pentru toţi cubanezii, unde să convieţuiască dreptatea şi libertatea, într-un climat de fraternitate senină. Respectul şi grija faţă de libertate care palpită în inima fiecărui om este esenţială pentru a răspunde în mod adecvat la exigenţele fundamentale ale demnităţii sale şi pentru a construi astfel o societate în care fiecare să se simtă protagonist indispensabil al viitorului propriei vieţi, al propriei familii şi al propriei patrii.
Momentul actual cere în mod urgent ca, în convieţuirea umană, naţională şi internaţională, să se elimine poziţii inamovibile şi punctele de vedere unilaterale care tind să facă mai dificilă înţelegerea şi ineficace efortul de colaborare. Eventualele discrepanţe trebuie să fie rezolvate căutând, fără încetare, ceea ce-i uneşte pe toţi, cu un dialog răbdător şi sincer şi o voinţă sinceră de ascultare care să primească obiective aducătoare de noi speranţe.
Cuba, reînvie în tine credinţa părinţilor tăi! Ia din această credinţă forţa pentru a construi un viitor mai bun, ai încredere în promisiunile Domnului, deschide inima ta la Evanghelia sa pentru a reînnoi în mod autentic viaţa personală şi socială.
În timp ce adresez salutul meu emoţionat de la revedere, îi cer Doamnei Noastre a Carităţii de Cobre ca să ocrotească cu mantia sa pe toţi cubanezii, să-i susţină în mijlocul încercărilor şi să le obţină de la Cel Atotputernic harul pe care îl doresc cel mai mult. Hasta siempre (la revedere), Cuba, pământ îmbogăţit de prezenţa maternă a Mariei. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze viitorul tău. Multe mulţumiri.
Benedict PP. XVI
© Copyright 2012 - Libreria Editrice Vaticana
Traducere Pr. Vincenţiu Balint
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius