Papa Francisc: Motu Proprio “Maiorem hac dilectionem”, privind oferirea vieții

[altmariustotal catolic]

Papa Francisc în timp ce semnează un document - OSS_ROM

11 iulie 2017. A fost dată publicității marți, 11 iulie 2017, Scrisoarea Apostolică în formă de Motu Proprio “Maiorem hac dilectionem”, privind oferirea vieții.
Prin acest document, papa Francisc deschide calea spre beatificarea acelor credincioși care, în spirit de caritate, și-au dat viața în mod eroic pentru aproapele, acceptând în mod liber și de bunăvoie o moarte sigură și prematură, cu intenția de a-l urma pe Isus: “În aceasta am cunoscut iubirea: el și-a dat viața pentru noi” (1In 3,16)
Normele Bisericii Catolice prevăd posibilitatea beatificării unui slujitor al lui Dumnezeu, atunci când se parcurge una din următoarele căi: 1. calea martiriului; 2. calea virtuților eroice și 3. “casus excepti”.

Prin Scrisoarea Apostolică “Maiorem hac dilectionem”, papa Francisc introduce o a patra cale, pe care am putea-o numi “oferirea vieții”. Chiar dacă, în privința anumitor elemente, această cale se aseamănă cu martiriul și cu virtuțile eroice, “oferirea vieții” este o cale nouă ce dorește să valorizeze mărturiile creștine eroice, care nu au beneficiat până în prezent de o procedură specifică, tocmai pentru că nu intrau nici în categoria martiriului și nici în cea a virtuților eroice.

Actul legislativ reprezentat de Scrisoarea Apostolică în formă de Motu Proprio “Maiorem hac dilectionem”, semnată de papa Francisc, ce intră în vigoare în aceiași zi a publicării, precizează, la articolul 2, că „pentru a fi validă și eficientă în vederea beatificării slujitorului lui Dumnezeu”, “oferirea vieții” trebuie să răspundă la următoarele criterii:

a. oferirea liberă și de bunăvoie a vieții și eroica acceptare “propter caritatem” (din caritate) a unei morți sigure și în termen scurt;

b. legătura dintre oferirea vieții și moartea prematură;

c. exercițiul, cel puțin în măsură obișnuită, a virtuților creștine înainte de oferirea vieții și, apoi, până la moarte;

d. existența faimei de sfințenie și a semnelor (fama sanctitatis et signorum), cel puțin după moarte;

e. necesitatea miracolului, pentru beatificare, petrecut după moartea slujitorului lui Dumnezeu și prin mijlocirea sa.

La articolul 3 al Scrisorii Apostolice se explică cum trebuie procedat în privința cercetării canonice asupra oferirii vieții și în vederea pregătirii respectivului dosar (positio), ce urmează să fie supus comisiilor de teologi și de cardinali.

RV/AM