Papa Francisc: mesaj la 500 de ani de la nașterea Sf. Filip Neri

[altmariustotal catolic]

Sfântul Filip Neri, de la a cărui naștere se împlinesc 500 de ani pe 21 iulie 2015.

http://ro.radiovaticana.va/news/2015/05/26/papa_francisc_mesaj_500_...

RV 26 mai 2015. ”Sfântul Filip Neri rămâne și astăzi un model strălucit de misiune permanentă a Bisericii în lume”: afirmă papa Francisc în mesajul prilejuit de împlinirea a 500 de ani de la nașterea Sfântului Filip Neri. Născut la 21 iulie 1515 la Florența, Sfântul Filip Neri este comemorat anual în calendarul catolic pe 26 mai. Mesajul Papei a fost trimis pr. Mario Alberto Avilés, C.O., procuratorul general al ”Confederației Oratoriului Sfântului Filip Neri”.

Datorită celor șaizeci de ani de apostolat pe care i-a petrecut în Cetatea Eternă, observă papa Francisc în Mesaj, preotul florentin ridicat la cinstea altarelor și-a meritat apelativul de ”apostol al Romei”. ”Parcursul său existențial a fost adânc marcat de raportul cu persoana lui Isus Cristos și de efortul de a îndrepta spre El sufletele încredințate grijilor sale pastorale. Înainte de a muri spunea: «Cine caută altceva decât pe Cristos, nu știe ce vrea; cine caută altceva decât pe Cristos, nu știe ceea ce caută». Din această experiența înflăcărată de comuniune cu Domnul Isus lua naștere «oratoriul», realitate bisericească marcată de o intensă și bucuroasă viață spirituală: rugăciune, ascultarea și conversația despre Cuvântul lui Dumnezeu, pregătirea pentru primirea demnă a Sacramentelor, formarea la viața creștină prin viețile sfinților și istoria Bisericii, faptele de caritate în favoarea celor mai săraci”.

Prin apostolatul Sfântului Filip Neri – continuă Mesajul papei Francisc – ”angajarea pentru mântuirea sufletelor revenea ca prioritate în activitatea Bisericii; s-a înțeles din nou că păstorii trebui să stea împreună cu poporul pentru a-l călăuzi și a-i susține credința. Filip a fost călăuză pentru foarte mulți, vestind Evanghelia și împărțind Sacramentele. El s-a dedicat cu mare pasiune sacramentului mărturisirii păcatelor, până în seara ultimei sale zile pe acest pământ. Preocuparea lui era aceea de a însoți fără încetare creșterea spirituală a discipolilor săi, fiind alături de ei în asperitățile vieții și deschizându-i la speranța creștină. Misiunea lui de «sculptor de suflete» era susținută cu siguranță de atracția unică pe care o exercita persoana sa, caracterizată de căldură umană, bucurie, blândețe și suavitate. Aceste trăsături își găseau originea în experiența arzătoare a lui Cristos și în lucrarea Duhului Sfânt care l-a făcut să aibă o inimă mare”.

”Părintele Filip Neri, în metoda lui de formare a știut să se folosească de rodnicia contrastelor: îndrăgostit de rugăciunea intimă și solitară, el învăța la Oratoriu rugăciunea făcută în comuniune fraternă; profund ascetic în pocăința sa chiar și trupească, propunea angajarea mortificației interioare impregnată de bucurie și de seninătatea jocului; vestitor plin de pasiune al Cuvântului lui Dumnezeu, a fost predicator atât de măsurat în cuvinte încât se mulțumea cu câteva fraze când era cuprins de emoție. Acesta a fost secretul care a făcut din el un autentic părinte și maestru al sufletelor”.

”Sfântul Filip Neri rămâne, totodată, un model strălucit de misiune permanentă a Bisericii în lume. Perspectiva modului său de a-l aborda pe aproapele, pentru a da mărturie înaintea tuturor despre iubirea și milostivirea Domnului, poate constitui un exemplu valabil pentru episcopi, preoți, persoane consacrate și credincioșii laici”. (…) ”În zilele noastre, mai ales în ce-i privește pe tineri, atât de dragi Părintelui Filip Neri, este mare nevoie de persoane care să știe să se roage și să-i învețe și pe alții să se roage. Prin «dragostea lui foarte mare față de Preasfântul Sacrament al Euharistiei, fără de care nu putea trăi» - după cum afirmă un martor la procesul său de canonizare- el ne învață că Euharistia celebrată, adorată și trăită, este sursa din care unul se poate alimenta pentru a vorbi inimii oamenilor. Într-adevăr, «cu Isus Cristos mereu se naște și se renaște bucuria» (Evangelii gaudium, 1)”.

(rv – A. Dancă)