Papa Francisc: Da deschiderii uşilor, nu funcţionarilor credinţei

[altmariustotal catolic]

http://www.catholica.ro/2013/05/25/papa-francisc-da-deschiderii-usi...

25.05.2013, Vatican (Catholica) - Cei care se apropie de Biserică trebuie să îi găsească uşile deschise şi nu să dea de funcţionari ai credinţei, a spus Papa Francisc la predica de la Liturghia celebrată în această dimineaţă în Casa Sf. Marta. Alături de Pontif a celebrat Cardinalul Agostino Cacciavillan, preşedintele emerit al Administraţiei Patrimoniului Scaunului Apostolic. Evanghelia zilei (Marcu 10,13-16) aminteşte că Isus îi dojeneşte pe discipolii care caută să îi ia pe copiii pe care oamenii îi aduceau la El pentru a-i binecuvânta.

“Isus îi îmbrăţişează, îi sărută, îi atinge pe toţi”. Copiii par că îl obosesc pe Isus, iar discipolii Săi “vor să îi oprească”, la care reacţia este de supărare: “Isus se enervează uneori”, a admis Pontiful. Domnul le-a spus atunci discipolilor: “Lăsaţi copiii să vină la Mine; nu îi opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.” “Credinţa Poporului lui Dumnezeu”, a subliniat Papa, “este o credinţă simplă, o credinţă probabil fără prea multă teologie, dar care are o teologie interioară ce nu greşeşte, deoarece Duhul Sfânt este în spatele ei. Sfântul Părinte a amintit de Conciliile Vatican I şi Vatican II, unde se spune că “Sfântul Popor al lui Dumnezeu [...] nu poate să greşească în probleme de credinţă” (Lumen gentium). Şi pentru a explica această formulare teologică a adăugat: “Dacă vrei să ştii cine este Maria, mergi la un teolog şi îţi va explica exact cine este ea. Dar dacă vrei să ştii cum să o iubeşti pe Maria, mergi la Poporul lui Dumnezeu care te va învăţa mai bine.” Poporul lui Dumnezeu “cere mereu ceva mai mult de la Isus, este uneori cam insistent în acest sens. Dar este insistenţa celui care crede.”

Şi a relatat o experienţă pastorală: “Îmi amintesc că odată, când veneam din Salta, de la sărbătoarea hramului, o doamnă umilă i-a cerut preotului binecuvântarea. Preotul i-a spus: ‘Bine, dar tocmai aţi asistat la Liturghie!’, şi i-a explicat întreaga teologie a binecuvântării în biserică. A făcut-o bine: ‘A, mulţumesc părinte, da părinte’, i-a spus femeia. Când preotul s-a dus, ea s-a întors spre alt preot şi i-a spus: ‘Binecuvântaţi-mă, părinte!’ Toate acele cuvinte nu au pătruns-o deoarece ea avea o altă nevoie: avea nevoie să fie atinsă de Domnul. Aceasta este credinţa pe care o căutăm, aceasta este credinţa care suscită Duhul Sfânt în noi. Trebuie să o facilităm, să o facem să crească, să o ajutăm să crească.” Papa a amintit apoi de istoria cu orbul din Ierihon, care a fost certat de discipoli pentru că striga către Domnul: “Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” “Evanghelia ne spune că ei nu vroiau ca acela să strige, însă el dorea să strige şi mai tare. De ce? Deoarece avea credinţă în Isus! Duhul Sfânt pusese credinţă în inima lui. Discipolii îi explicau: ‘Nu, nu poţi face aceasta! Nu poţi să strigi după Domnul. Protocolul nu permite aşa ceva. Este a doua Persoană din Preasfânta Treime. Uite cum se face…’”

A invitat apoi la o reflecţie despre atitudinea multor creştini: “Gândindu-ne la creştinii buni, cu bună intenţie, ne gândim de exemplu la un secretar de parohie. [...] ‘Bună seara/bună dimineaţa, noi doi – un el şi o ea – dorim să ne căsătorim.’ Şi în loc să le spună: ‘Este minunat!’, (secretarul) le spune: ‘O, bine, luaţi loc. Dacă vreţi (cununia) cu Liturghie, atunci vă costă mult.’ Aceasta, în loc să fie primiţi cu entuziasm: ‘Este minunat că vă căsătoriţi’ În schimb primesc un răspuns de genul: ‘Aveţi certificatul de botez? E bine…’ Şi găsesc astfel o uşă închisă, când în fapt acest creştin şi această creştină vor să deschidă o uşă, să îi mulţumească lui Dumnezeu pentru aceasta căsătorie. [...] Suntem adesea funcţionari ai credinţei în loc să fim mediatori ai ei pentru oameni.” Există mereu tentaţia, a continuat Papa, de a “încerca să îl posezi pe Domnul”. Şi a spus o altă întâmplare: “Gândiţi-vă la o mamă singură ce vine la biserică, la parohie, şi îi spune secretarului: ‘Doresc să îmi botez copilul’. Iar creştinul, acest creştin îi spune: ‘Nu, nu poţi, pentru că nu eşti căsătorită!’ Ce găseşte această tânără care a avut curajul să ducă sarcina până la sfârşit? O uşă închisă! Acesta nu este zel bun! Este departe de ce vrea Domnul! (Atitudinea aceasta) nu deschide uşi! Astfel, atunci când suntem pe această cale, când avem această atitudine, nu facem bine oamenilor, Poporului lui Dumnezeu. Isus a instituit şapte Sacramente, iar cu această atitudine noi îl instituim pe al optulea: Sacramentul Taxării Pastorale!”

“Isus este indignat când vede astfel de lucruri”, a continuat Papa, deoarece cei care suferă sunt “oamenii săi credincioşi, oamenii pe care El îi iubeşte atât de mult”. “Ne gândim astăzi la Isus, care a dorit mereu ca noi să fim aproape de El. Ne gândim la Sfântul Popor al lui Dumnezeu, un popor simplu, care doreşte să fie aproape de Isus şi ne gândim la atâţia creştini bine intenţionaţi care greşesc şi care în loc să deschidă uşile, le închid. [...] Îi cerem deci Domnului ca toţi cei care vin la Biserică să găsească uşile deschise, să găsească uşile deschise, deschise pentru a întâlni iubirea lui Isus. Acest har îl cerem.”