Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 29 decembrie 2021

[altmariustotal catolic]

Cateheze despre Sfântul Iosif: 5. Sfântul Iosif, migrant persecutat şi curajos

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi aş vrea să vi-l prezent pe Sfântul Iosif ca migrant persecutat şi curajos. Aşa îl descrie evanghelistul Matei. Acest moment deosebit din viaţa lui Isus, care îi are ca protagonişti şi pe Iosif şi Maria, este cunoscută tradiţional ca "fuga în Egipt" (cf. Mt 2,13-23). Familia din Nazaret a îndurat această umilire şi a experimentat personal precaritatea, frica, durerea de a trebui să părăsească propria ţară. Şi astăzi atâţia fraţi ai noştri şi atâtea surori ale noastre sunt constrânşi să trăiască aceeaşi nedreptate şi suferinţă. Motivul este aproape întotdeauna prepotenţa şi violenţa celor puternici. Şi pentru Isus s-a întâmplat aşa.

Regele Irod află de la magi despre naşterea "regelui iudeilor" şi vestea îl tulbură. Se simte nesigur, se simte ameninţat în puterea sa. Astfel, reuneşte toate autorităţile din Ierusalim pentru a se informa cu privire la locul naşterii şi îi roagă pe magi să-i informeze cu precizie, pentru ca - spune el în mod fals - să poată merge şi el ca să-l adore. Însă dându-şi seama că magii s-au întors pe un alt drum, a conceput o propunere inumană: să ucidă toţii copiii din Betleem de la doi ani în jos deoarece, după calculul magilor, acela era timpul în care Isus s-a născut.

Între timp, un înger îi porunceşte lui Iosif: "Sculându-te, ia copilul şi pe mama lui, fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune, pentru că Irod are de gând să caute copilul ca să-l ucidă!" (Mt 2,13). Să ne gândim astăzi la atâţia oameni care simt această inspiraţie înăuntrul lor: "Să fugim, să fugim, pentru că aici este pericol". Planul lui Irod aminteşte de cel al faraonului de a arunca în Nil pe toţi băieţii din poporul lui Israel (cf. Ex 1,22). Şi fuga în Egipt evocă toată istoria lui Israel începând de la Abraham, care a locuit şi el acolo (cf. Gen 12,10), până la Iosif, fiul lui Iacob, vândut de fraţi (cf. Gen 37,36) şi apoi devenit "conducător al ţării" (cf. Gen 41,37-57); şi la Moise, care a eliberat poporul său din sclavia egiptenilor (cf. Ex 1; 18).

Fuga Sfintei Familii în Egipt îl salvează pe Isus, dar din păcate nu-l împiedică pe Irod să comită măcelul său. Astfel ne aflăm în faţa a două personalităţi opuse: pe de o parte, Irod cu ferocitatea sa şi pe de altă parte Iosif cu grija sa şi curajul său. Irod vrea să apere propria putere, propria "piele", cu o cruzime nemiloasă, aşa cum atestă şi execuţiile uneia din soţiile sale, a unora dintre copiii săi şi a sute de opozanţi. Era un om crunt: pentru a rezolva problemele, avea o singură reţetă: "a elimina". El este simbolul atâtor tirani de ieri şi de astăzi. Şi pentru ei, pentru aceşti tirani, oamenii nu contează: contează puterea, şi dacă au nevoie de spaţiu şi de putere, îi elimină pe oameni. Şi asta se întâmplă şi astăzi: nu trebuie să mergem la istoria antică, se întâmplă astăzi. Este omul care devine "lup" pentru ceilalţi oameni. Istoria este plină de personalităţi care, trăind în voia fricilor lor, caută să le învingă exercitând în manieră despotică puterea şi punând în aplicare propuneri inumane de violenţă. Dar nu trebuie să ne gândim că se trăieşte în perspectiva lui Irod numai dacă se devine tirani, nu! În realitate este o atitudine în care putem cădea noi toţi, de fiecare dată când încercăm să alungăm fricile noastre cu prepotenţa, chiar dacă numai verbală sau făcută din mici samavolnicii puse în aplicare pentru a-l mortifica pe cel care este alături de noi. Şi noi avem în inimă posibilitatea de a fi nişte mici Irod.

Iosif este opusul lui Irod: înainte de toate este "un om drept" (Mt 1,19), în timp ce Irod este un dictator; în afară de asta, se dovedeşte curajos în executarea poruncii îngerului. Se pot imagina peripeţiile pe care a trebuit să le înfrunte în timpul călătoriei lungi şi periculoase şi dificultăţile pe care le-a comportat rămânerea într-o ţară străină, cu o altă limbă: atâtea dificultăţi. Curajul său iese în evidenţă şi în momentul întoarcerii, când, asigurat de înger, depăşeşte temerile de înţeles şi cu Maria şi Isus se stabileşte la Nazaret (cf. Mt 2,19-23). Irod şi Iosif sunt două personaje opuse, care oglindesc cele două feţe ale omenirii din totdeauna. Este un loc comun greşit a considera curajul ca virtute exclusivă a eroului. În realitate, trăirea zilnică a fiecărei persoane - a ta, a mea, a noastră a tuturor - cere curaj: nu se poate trăi fără curaj! Curajul pentru a înfrunta dificultăţile de fiecare zi. În toate timpurile şi în toate culturile găsim bărbaţi şi femei curajoşi, care pentru a fi coerenţi cu propriul crez au depăşit orice gen de dificultăţi, suportând nedreptăţi, condamnări şi chiar moartea. Curajul este sinonim cu tărie, care împreună cu dreptatea, cu prudenţa şi cu cumpătarea face parte din grupul virtuţilor umane, numite "cardinale".

Lecţia pe care ne-o lasă astăzi Iosif este aceasta: viaţa ne rezervă mereu adversităţi, acest lucru este adevărat, şi în faţa lor putem să ne simţim şi ameninţaţi, înfricoşaţi, dar nu scoţând ceea ce este mai rău în noi, aşa cum face Irod, putem depăşi anumite momente, ci comportându-ne ca Iosif care la frică reacţionează cu curajul de a se încredinţa Providenţei lui Dumnezeu. Astăzi cred că este nevoie de o rugăciune pentru toţi migranţii, toţi persecutaţii şi toţi cei care sunt victime ale circumstanţelor potrivnice: fie că sunt circumstanţe politice, istorice sau personale. Dar, să ne gândim la atâţia oameni victime ale războaielor care vor să fugă din patria lor şi pot; să ne gândim la migranţii care încep acel drum pentru a fi liberi şi atâţia sfârşesc pe drum sau în mare; să ne gândim la Isus în braţele lui Iosif şi Maria, fugind, şi să vedem în el pe fiecare dintre migranţii de astăzi. Este o realitate, aceasta a migraţiei de astăzi, în faţa căreia nu putem să închidem ochii. Este un scandal social al omenirii.

Sfinte Iosif,
tu care ai experimentat suferinţa celui care trebuie să fugă,
tu care ai fost constrâns să fugi
pentru a salva viaţa persoanelor mai dragi,
ocroteşte-i pe toţi cei care fug din cauza războiului,
a urii, a foamei.
Susţine-i în dificultăţile lor,
întăreşte-i în speranţă şi fă să întâlnească primire şi solidaritate.
Condu paşii lor şi deschide inimile celor care pot să-i ajute. Amin.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu