Papa Francisc: Angelus (22 martie 2020)

[altmariustotal catolic]

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În centrul liturgiei din această a patra duminică din Postul Mare este tema luminii. Evanghelia (cf. In 9,1-14) relatează episodul despre omul orb din naştere, căruia Isus îi dăruieşte vederea. Acest semn miraculos este confirmarea afirmaţiei lui Isus care spune despre sine: "Sunt lumina lumii" (v. 5), lumina care luminează întunericul nostru. Aşa este Isus. El realizează luminarea la două niveluri: unul fizic şi unul spiritual: orbul mai întâi primeşte vederea ochilor şi apoi este condus la credinţa în "Fiul Omului" (v. 35), adică în Isus. Este un întreg parcurs. Astăzi ar fi frumos ca voi toţi să luaţi Evanghelia lui Ioan, capitolul 9, şi să citiţi acest text: este atât de frumos şi ne va face bine să-l citim încă o dată, sau de două ori. Minunile pe care Isus le face nu sunt gesturi spectaculoase, ci au scopul de a conduce la credinţă pe un drum de transformare interioară.

Învăţătorii legii - care erau acolo, un grup - se încăpăţânează să nu admită minunea şi adresează omului vindecat întrebări viclene. Însă el le respinge cu forţa realităţii: "Un lucru ştiu: eram orb şi acum văd" (v. 25). Între neîncrederea şi ostilitatea celor care-l înconjoară şi îl interoghează increduli, el parcurge un itinerar care-l duce treptat la descoperirea identităţii Celui care i-a deschis ochii şi la mărturisirea credinţei în El. Mai întâi îl consideră un profet (cf. v. 17); apoi îl recunoaşte ca unul care vine de la Dumnezeu (cf. v. 33); în sfârşit îl primeşte ca Mesia şi se prosternă în faţa Lui (cf. v. 36-38). A înţeles că dându-i vederea Isus a "manifestat lucrările lui Dumnezeu" (cf. v. 3).

Fie ca să putem trăi şi noi această experienţă! Cu lumina credinţei cel care era orb descoperă noua sa identitate. El este de acum o "nouă creatură", în măsură să vadă într-o nouă lumină viaţa sa şi lumea care îl înconjoară, pentru că a intrat în comuniune cu Cristos, a intrat într-o altă dimensiune. Nu mai este un cerşetor marginalizat de comunitate; nu mai este sclav al orbirii şi al prejudecăţii. Drumul său de luminare este metaforă a parcursului de eliberare de păcat la care suntem chemaţi. Păcatul este ca un văl închis care acoperă faţa noastră şi ne împiedică să ne vedem clar pe noi înşine şi lumea; iertarea Domnului elimină acest con de umbră şi de întuneric şi ne redă lumină nouă. Postul Mare pe care-l trăim să fie timp oportun şi preţios pentru a ne apropia de Domnul, cerând milostivirea sa, în diferitele forme pe care Maica Biserică ni le propune.

Orbul vindecat, care vede de acum fie cu ochii trupului fie cu cei ai sufletului, este imagine a fiecărui botezat, care scufundat în Har a fost smuls din întuneric şi pus în lumina credinţei. Dar nu este suficient a primi lumina, trebuie să devenim lumină. Fiecare dintre noi este chemat să primească lumina divină pentru a o manifesta cu toată viaţa lor. Primii creştini, teologii din primele secole, spuneau că toată comunitatea creştinilor, adică Biserica, este "misterul lunii", pentru că dădea lumină dar nu era lumină proprie, era lumina pe care o primea de la Cristos. Şi noi trebuie să fim "mister al lunii": să dăm lumina primită de la soare, care este Cristos, Domnul. Asta ne aminteşte astăzi sfântul Paul: "Umblaţi ca nişte fii ai luminii, căci rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea şi adevărul" (Ef 5,8-9). Sămânţa de viaţă nouă pusă în noi la Bote este ca scânteia unui foc, care ne purifică înainte de toate pe noi, arzând răul pe care-l avem în inimă, şi ne permite să strălucim şi să luminăm. Cu lumina lui Isus.

Maria Preasfântă să ne ajute să-l imităm pe omul orb din Evanghelie, aşa încât să putem fi inundaţi de lumina lui Cristos şi să ne îndreptăm spre El pe calea mântuirii.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

În aceste zile de încercare, în timp ce omenirea tremură datorită ameninţării pandemiei, aş vrea să le propun tuturor creştinilor să-şi unească glasurile lor către cer. Îi invit pe toţi conducătorii Bisericilor şi pe liderii tuturor comunităţilor creştine, împreună cu toţi creştinii de diferite confesiuni, să-l invocăm pe Cel Preaînalt, Dumnezeu Atotputernicul, recitând în acelaşi timp rugăciunea pe care Domnul Nostru Isus ne-a învăţat-o. Aşadar îi invit pe toţi să facă asta de mai multe ori pe zi, însă, toţi împreună, să recităm Tatăl Nostru miercurea viitoare, 25 martie, la amiază, toţi împreună. În ziua în care mulţi creştini amintesc vestea adusă Fecioarei Maria despre Întruparea Cuvântului, fie ca Domnul să asculte rugăciunea unanimă a tuturor discipolilor săi care se pregătesc să celebreze victoria lui Cristos Înviat.

Tot cu această intenţie, vinerea viitoare, 27 martie 2020, la ora 18.00, voi prezida un moment de rugăciune pe platoul din faţa bazilicii "Sfântul Petru", cu piaţa goală. Încă de acum îi invit pe toţi să participe spiritual prin mijloacele de comunicare. Vom asculta Cuvântul lui Dumnezeu, vom înălţa rugăciunea noastră, vom adora Preasfântul Sacrament, cu care la sfârşit voi da Binecuvântarea Urbi et Orbi, la care va fi anexată posibilitatea de a primi indulgenţa plenară.

La pandemia virusului vrem să răspundem cu universalitatea rugăciunii, a compătimirii, a duioşiei. Să rămânem uniţi. Să facem să se simtă apropierea noastră de persoanele mai singure şi mai încercate. Apropierea noastră de medici, de lucrătorii sanitari, infirmieri şi infirmiere, voluntari... Apropierea noastră de autorităţile care trebuie să ia măsuri dure, dar pentru binele nostru. Apropierea noastră de poliţiştii, de soldaţii care pe stradă încearcă să menţină mereu ordinea, pentru ca să se îndeplinească lucrurile pe care guvernul le cere să fie făcute pentru binele nostru al tuturor. Apropiere de toţi.

Exprim apropierea mea de populaţiile din Croaţia încercate în această dimineaţă de un cutremur. Domnul să le dea puterea şi solidaritatea pentru a înfrunta această calamitate.

Şi nu uitaţi: astăzi, luaţi Evanghelia şi citiţi în linişte, lent capitolul 9 din Evanghelia lui Ioan. Şi eu voi face asta. Ne va face bine tuturor.

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu