Papa Francisc: Angelus (15 octombrie 2023)

[altmariustotal catolic]

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi ne vorbeşte despre un rege care pregăteşte un ospăţ de nuntă pentru fiul său (cf. Mt 22,1-14). Este un om puternic, dar este mai ales un tată generos, care invită la împărtăşirea bucuriei sale. Îndeosebi, revelează bunătatea inimii sale în faptul că nu constrânge pe nimeni, ci îi invită pe toţi, chiar dacă acest mod al său de a acţiona îl expune la posibilitatea unui refuz. Să observăm: pregăteşte un ospăţ, oferind gratuit o ocazie de întâlnire, de sărbătoare. Asta este ceea ce Dumnezeu pregăteşte pentru noi: un ospăţ, pentru a fi în comuniune cu el şi între noi. Şi noi, noi toţi, suntem, aşadar, invitaţii lui Dumnezeu. Dar un ospăţ de nuntă cere din partea noastră timp şi implicare, cere un "da": a merge, a merge la invitaţia Domnului, el invită, dar ne lasă liberi.

Iată tipul de relaţie pe care ni-l oferă Tatăl: ne cheamă să fim cu el, lăsându-ne posibilitatea de a accepta sau de a nu accepta. Nu ne propune un raport de supunere, ci de paternitate şi de filiaţie, care este condiţionat în mod necesar de asentimentul nostru. Dumnezeu este foarte respectuos faţă de libertate, foarte respectuos. Sfântul Augustin foloseşte o expresie foarte frumoasă în această privinţă, spunând: "Dumnezeu, care te-a creat fără tine, nu te poate mântui fără tine" (Sermo CLXIX, 13). Şi, desigur, nu pentru că nu ar avea capacitatea - este atotputernic! - ci pentru că, fiind iubire, respectă până la capăt libertatea noastră. Dumnezeu se propune, nu se impune, niciodată.

Ne întoarcem astfel la parabolă: regele - spune textul - "i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă. Însă ei nu au voit să vină" (v. 3). Iată drama istoriei: "nu"-ul spus lui Dumnezeu. Dar pentru ce refuză oamenii invitaţia lui? Oare era o invitaţie neplăcută? Nu, şi totuşi - spune Evanghelia - "nu au luat în seamă şi s-au dus care la ogorul său, care la negustoria lui" (v. 5). Nu iau în seamă, pentru că se gândesc la treburile proprii. Şi acel rege care este tată, Dumnezeu, ce face? Nu capitulează, continuă să invite, ba chiar lărgeşte invitaţia, până când găseşte pe cei care o acceptă, printre cei săraci. Printre ei, care ştiu că nu au multe altele, vin mulţi, ajungând să umple încăperea (cf. v. 8-10).

Fraţilor şi surorilor, de câte ori nu luăm în seamă invitaţia lui Dumnezeu pentru că suntem preocupaţi să ne gândim la treburile noastre! Adesea se luptă pentru a avea propriul timp liber, dar astăzi Isus ne invită să găsim timpul care eliberează: timpul pe care să-l dedicăm lui Dumnezeu, care ne uşurează şi vindecă inima, care măreşte în noi pacea, încrederea şi bucuria, care ne mântuieşte de rău, de singurătate şi de pierderea de sens. Merită, pentru că este frumos a fi cu Domnul, a-i face spaţiu. Unde? La Liturghie, în ascultarea Cuvântului, în rugăciune, precum şi în caritate, pentru că ajutându-l pe cel care este slab sau sărac, făcând companie celui care este singur, ascultând pe cel care cere atenţie, mângâind pe cel care suferă, suntem cu Domnul, care este prezent în cel care se află în nevoie. Însă atâţia cred că aceste lucruri sunt "pierderi de timp", şi astfel se închid în lumea lor privată; şi este trist. Şi asta generează tristeţe. Câte inimi triste! Pentru aceasta, pentru că sunt închise.

Aşadar, să ne întrebăm: eu, cum răspund la invitaţiile lui Dumnezeu? Ce spaţiu îi dau în zilele mele? Calitatea vieţii mele depinde de treburile mele şi de timpul meu sau de iubirea faţă de Domnul şi faţă de fraţi, mai ales faţă de cei mai nevoiaşi?

Maria, care cu un "da" a făcut spaţiu lui Dumnezeu, să ne ajute să nu fim surzi la invitaţiile sale.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Continui să urmăresc cu atâta durere ceea ce se întâmplă în Israel şi în Palestina. Mă gândesc din nou la atâţia..., îndeosebi la cei mici şi la bătrâni. Reînnoiesc apelul pentru eliberarea ostaticilor şi cer cu tărie ca toţi copiii, bolnavii, bătrânii, femeile şi toţi civilii să nu fie victime ale conflictului. Să se respecte dreptul umanitar, mai ales la Gaza, unde este urgent şi necesar să se garanteze coridoare umanitare şi să fie ajutată toată populaţia. Fraţilor şi surorilor, deja sunt foarte mulţi morţi. Vă rog, să nu se verse alt sânge nevinovat, nici în Ţara Sfântă, nici în Ucraina sau în orice alt loc! Ajunge! Războaiele întotdeauna sunt o înfrângere, întotdeauna!

Rugăciunea este forţa blândă şi sfântă care se opune forţei diabolice a urii, a terorismului şi a războiului. Îi invit pe toţi credincioşii să se unească la Biserica din Ţara Sfântă şi să dedice marţea următoare, la 17 octombrie, rugăciunii şi postului. Şi acum s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria [Bucură-te, Marie].

Nu a dispărut preocuparea mea pentru criza din Nagorno-Karabakh. În afară de situaţia umanitară a celor evacuaţi - care este gravă -, aş vrea să adresez un apel deosebit şi în favoarea protejării mănăstirilor şi a locurilor de cult din regiune. Exprim dorinţa ca pornind de la autorităţi şi de la toţi locuitorii să poată fi respectate şi tutelate ca parte a culturii locale, exprimări de credinţă şi semn al unei fraternităţi care face capabili să se trăiască împreună în diferenţe.

Astăzi este publicată o exortaţie apostolică despre Sfânta Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe, intitulată "C'est la confiance": de fapt, aşa cum a mărturisit această mare sfântă şi învăţătoare a Bisericii, încrederea în iubirea milostivă a lui Dumnezeu este calea care ne duce la inima Domnului şi a Evangheliei sale.

Exprim apropierea mea de comunitatea ebraică din Roma, care mâine comemorează a optzecea aniversare a sechestrării naziste.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini care provin din Italia şi din atâtea părţi ale lumii, îndeosebi Arhiconfraternitatea Gonfalone din Subiaco şi Clubul "Fiat 500" din Roma.

Salut pe cei 400 de tineri misionari de la "Nuovi Orizzonti" şi din alte asociaţii şi comunităţi, care de ieri până duminica viitoare sunt angajaţi în "Misiunea de stradă" aici la Roma, mergând în locurile de adunări de tineri, în şcoli, în spitale, în închisori şi pe străzi pentru a vesti bucuria Evangheliei. Sunt buni aceştia! Îi susţinem cu rugăciunea în angajarea lor de a asculta strigătul atâtor tineri şi atâtor persoane care au nevoie de iubire. Privesc steagurile Ucrainei, să nu uităm martirizata Ucraina.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu