PAMFIL ŞEICARU: Despre exil

[Miron Manega]

…Există un destin al neamului nostru ca să străbată toate blestematele uneltiri de a-l face să dispară. Un profesor spaniol de mare prestigiu, vorbind de originea Românilor a scris: “originea lor nu este un mister, dar existenţa lor este un miracol”… Cartea mea “La Roumanie dans la grande guerre” a fost primită în exil cu o compactă conspiraţie a tăcerii de zgomotoşii exponenţi ai patriotismului. Nici un rând şi nici o foaie românească n’a anunţat măcar apariţia acestei cărţi. Fireşte, m’am mulţumit cu ce s’a publicat în Franţa, mai ales într-o revistă de specialitate şi scrisorile pe care le-am primit de la diverşi profesori universitari.
Pentru mine exilul a pierdut rădăcinile sufleteşti; sunt de mult uscate. Deci pentru mine sunt inexistenţi politic. Cum ne putem imagina că după 32 de ani de la capitularea en rase campagne făcută de un rege cretin condus de mama lui (femeia miracolului biologic: a născut un copil de 4 kgr. la 6 luni şi 15 zile de la căsătorie) care detesta pe Români, era preocupată să aducă din nou familia regală a Greciei pe tron, sprijinea politica lui Churchill de capitulare fără condiţii a României, cei din exil pot să mai joace un rol efectiv în viaţa politică a României? Au pierdut contactul cu realităţile în continuă transformare în ţară. Cei care au plecat la 21 Ianuarie 1941 (legionarii) sunt de 35 de ani în exil, cei cari au plecat după 23 August 1944 sunt de 32 de ani în exil.

Citeşte textul integral pe site-ul CERTITUDINEA