Palavrele motanului Lucky - Romulus Rusan: America ogarului cenușiu

[Lucky's palavra]

Recitesc după mai mult de 40 de ani, America ogarului cenușiu. Pe acea vreme, nici motanul Lucky nu exista, nici eu nu aveam gândurile de-acum... Dar, fundamental s-a schimbat o percepție a mea, generată de maturizare (sau mai bine zis de îmbătrânire reală, scuzați rarofonia). Acum, recitesc acele pagini cu alți ochi și mai ales altă înțelegere...
Spre deosebire de O călătorie spre marea interioară, a cărei lectură mi-a amintit de incursiunile culturale excepționale ale lui Dan Hăulică prin țările europene și Egipt, această călătorie - la propriu - peste marea exterioară (de fapt, peste balta atlantică... făcută cu vaporul!) este mai mult mondenă și mult mai puțin culturală. Fără discuție - invitația primită de a vizita SUA de către cei doi soți - Ana Blandiana și Romulus Rusan - a avut o bază indubitabil culturală. Însă prima parte a călătoriei s-a desfășuat în Iowa City, urmând ca abia apoi după mai multe luni de zile, să viziteze - cu Greyhound-ul specific curselor interamericane - și locurile celebre (San Francisco, Niagara Falls, The Grand Canyon, New-York, etc).
Ce pot remarca până acum? Nu am terminat relectura acestei cărți, însă pot trage unele prime concluzii.
Aspectele critice relevate în carte sunt foarte reale, și dacă în urmă cu patruzeci de ani le puneam pe seama cenzurii comuniste, acum realizez că erau extrem de reale! În privința programelor de televiziune, erau sute de programe la fel de inutile și de anticulturale ca și în prezent. Noi aveam un singur program (sau cel mult, două), din care, primul era dominat absolut de propagandă, iar al doilea - cât și când a existat - a fost însă pur cultural. Nu aveam însă de unde să bănuim măcar că așa-zisa democrație vine însoțită de niște tare extreme, în stare să distrugă, nu să construiască.
Oricum, voi mai reveni asupra acestei cărți, pe care o voi arăta fotografic în finalul articolului.