PALATUL CULTURAL TH. COSTESCU din Drobeta Turnu Severin

[altmariusistoric2]

“CEL MAI MARE MONUMENT ÎNCHINAT TUTUROR ROMANILOR"
https://www.facebook.com/1006794902713699/photos/a.1008232632569926...
Anii care i-au premers lui 1 decembrie 1918 au o trăsătură istorică de o adâncă semnificaţie, sunt anii cu cea mai mare densitate de sentimente patriotice pe cap de locuitor si acest fenomen este valabil pentru întreg teritoriul măsurat cu răsuflarea românească. 
“Dacă tumultul istoriei ar determina mişcările tehtonice, aici ar fi fost unul din marile epicentre europene:
- aici-la întâlnirea Carpaţilor cu Balcanii:
- aici-la graniţa dintre Imperiul roman si Imperiul geto-dac si mai târziu între Imperiul hasburgic si cel otoman;
- aici-unde peste Danubius antichitatea greto-latină a aruncat un pod, capodopera de artă si ştiinţă, către nordul misterios, bogat în aur si legende.”
Aici-la Drobeta Tr.-Severin a existat un miez fierbinte al pasiunilor politice si este explicabil de ce în acest climat oratoria patriotică a lui Barbu St. Delavrancea izbucneşte în cea mai patetică chemare la desăvârşirea idealului de unitate naţională.
Sistemului vamal instituit de autorităţile austro-maghiare, românii iau opus Palatul Cultural, clădire a cărei construcţie a început în 1909. 
Evenimentul care marchează geneza hotărârii de a da oraşului o clădire de teatru, gândită în acel moment ca un local modest, a avut loc în cancelaria liceului Traian, în ziua de 3 noiembrie 1909, într-o şedinţă a corpului didactic, după ce profesorul Paulian citeşte o scrisoare primită de la deputatul român din camera maghiară, prietenul său dr. Stefan Petrovici, care vestea că a convins pe tribunul dr. Vasile Lucaci să vorbească la una dintre viitoarele şezători. Prof. Paulian descrie rolul ce-l are Severinul în închegarea legăturilor sufleteşti cu românii din Banat, arată numărul mereu crescând al acestora la şezătorile din Severin si descrie ruşinea pentru Severin de a nu avea o sală de teatru apoi se adresează d-lui Costescu: “Zău Costescule, numai tu eşti în stare să începi şi să desăvârşeşti ridicarea unui asemenea aşezământ si fii bun şi pune-te la treabă”. Aceste cuvinte primite cu multa căldură şi de ceilalţi colegi căzură la inima d-lui Costescu şi de-atunci şi-a închinat toata liniştea şi viaţa sa acestei măreţe opere.
Construcţia este terminată, în parte, în 1924, urmând să fie date în folosinţă treptat diferitele secţii şi se impune numirea unui director. În concepţia ctitorilor acestui lăcaş alegerea primului director trebuia să capete o semnificaţie politică şi culturală. Actul deciziei a fost precedat de o îndelungată, eficace şi intensă activitate cu caracter cultural si patriotic. O dată luată hotărârea ca în fruntea instituţiei să fie ales un frate român din Banatul recent eliberat, Th. Costescu, fost director şi profesor al liceului Traian, a cerut recomandări de la fruntaşii din Lugoj şi Caransebeş, care cu toţii s-au pronunţat asupra aceleiaşi persoane, Coriolan Buracu, care se remarcase prin activitatea desfăşurată în Mehadia înainte si după război.
Perioada imediat următoare primului război mondial, aici vor fi găzduite prin grija lui Theodor Costescu şi a inimoşilor lui colaboratori Coriolan Buracu şi Pompiliu Costescu, cea mai mare parte a activităţilor cultural-artistice desfăşurate în Turnu - Severin. Această societate grupa în jurul său cei mai de seamă intelectuali din Tr.-Severin şi Mehedinţi, din Vechiul Regat din Banat şi Ardeal, continuând valoroase tradiţii culturale de dinainte de război, puse atunci în slujba luptei pentru desăvârşirea unităţii naţionale. Teodor Costescu îşi intensifică eforturile pentru terminarea Palatului Cultural şi cu mare greutate se strâng fonduri prin subscripţie publică şi din împrumuturi si subvenţii, astfel încât la 15 oct. 1924 se inaugura sala “Cinema - Teatru” care va găzdui principalele manifestări cultural-artistice din această perioadă. Eforturile sale stăruitoare pentru terminarea construcţiei si mai ales a sălii mari s-au izbit, însă, în anii următori, de permanenta lipsă de fonduri pe care statul, judeţul si oraşul nu le mai pot acorda. Cu toate acestea Societatea culturală “Teatrul” si Palatul cultural din Tr.-Severin, beneficiind de surse proprii de venituri, a putut să desfăşoare în întreaga perioadă interbelică o fertilă activitate culturală de care au beneficiat atât severinenii cât si românii din Banat si Iugoslavia, legaţi prin tradiţie de acest centru cultural. 
În cadrul palatului cultural a funcţionat Universitatea liberă, prestigioasa tribună de răspândire a cunoştiinţelor si de educaţie, la care s-au perindat cele mai de seamă personalităţi ale ştiinţei si culturii româneşti, precum si muzeul “C. I. Istrati”, care a fost donat Societăţii “Teatrul” oraşului Tr.-Severin de văduva Istrati, cu acordul Ministerului Instrucţiunii Publice, fiind inaugurat la 30 noiembrie 1924 cu ocazia inaugurării Palatului Cultural.
Tot în Palatul Cultural este instalată, începând cu anul 1925, marea bibliotecă donată oraşului de mehedinţeanul I. Gh. Bibicescu, fost guvernator al Băncii Naţionale. Prin actul de donaţie din anul 1921 acesta pune la dispoziţia severinenilor circa 30.000 volume, din care multe deosebit de valoroase care, prin grija Societăţii Culturale “Teatrul” si a primăriei oraşului, sunt aduse şi depozitate provizoriu în oraş, până la terminarea aripii destinate acesteia în cadrul Palatului Cultural. Prin Legea din 29 iulie i se recunoaşte calitatea de persoană juridică, personalul său fiind trecut în bugetul statului. Pentru coordonarea activităţii acestora se constituie Societatea culturala “I. Gh. Bibicescu” din care făceau parte intelectuali de seamă ai oraşului si judeţului în frunte cu Teodor Costescu, societate care are peste 10.000 de membri cotizanţi. Încă din primul an de funcţionare, biblioteca a avut un număr forte mare de cititori - 7.509, în anul următor 1923 aproape dublu - 11.854, iar în 1924 peste 16.000