Padre Pio (6): Ingerul pazitor

[Convergențe - Lumina]

Un italo-american rezident în California, îi încredinţa Îngerului său Păzitor să îi vestească lui Padre Pio ceea ce credea că trebuie să cunoască. Într-o zi, după spovadă, îi ceruse lui Padre Pio dacă simţea într-adevăr ceea ce el îi spunea prin înger. “Iar Padre Pio i-a repetat ceea ce putine zile mai înainte îi făcuse cunoscut prin intermediul Îngerului său. Padre Lino povestea: “Stăteam rugându-mă Îngerului meu Păzitor ca să intervină pe lângă Padre Pio în favorea unei doamne ce se simţea foarte rău, dar mi s-a părut că lucrurile nu s-au schimbat deloc. Padre Pio, l-am rugat pe Îngerul meu Păzitor ca să ţi-o recomande pe acea doamnă – i-am spus şi abia l-am văzut – e posibil ca să nu fi ascultat? – “Şi ce crezi, că este neascultător ca mine şi ca tine?””

Parintele Lino povestea: Mã rugam îngerului meu pãzitor sã intervinã pe lângã Padre Pio în favoarea unei doamne care se simþea foarte rãu, dar mi s-a pãrut cã lucrurile nu s-au schimbat deloc. Când l-am vãzut pe Padre Pio, i-am spus: M-am rugat îngerului meu pãzitor, pentru cã aºa mã rugase acea doamnã, dar e posibil sã nu se schimbe nimic? Ce crezi, cã el este neascultãtor ca mine sau ca tine?

Padre Eusebio povestea: Mergeam la Londra cu avionul, contra sfatului lui Padre Pio care nu dorea să folosească acest mijloc de transport. În timp ce survolau canalul Mânecii o furtună violentă puse avionul în pericol. În teroarea generală am recitat actul de durere şi, neştiind ce să fac, l-am trimis pe Îngerul Păzitor la Padre Pio. Întors la San Giovanni Rotondo am mers să-l vizitez. “Ştrengarule” – îmi zise – “Cum eşti? Totul a decurs normal?” – “Padre, m-am speriat groaznic” - “Şi atunci, de ce nu asculţi?” – “Dar l-am trimis pe Îngerul Păzitor...” –“Dinfericire a ajuns la timp!”


Un avocat din Fano se întorcea acasă de la Bolonia. Era la volanul maşinii sale în care se afla soţia şi cei doi fii ai săi. La un moment dat, se simţea foarte obosit, ar fi voit să fie înlocuit la condus, dar fiul cel mare, Guido, dormea. După câţiva kilometri, în apropiere de San Lazzaro, a adormit şi el. Când s-a trezit a observat că se afla la o distanţă considerabilă de Imola. Plin de teamă a început să strige: “cine a condus maşina? Nu s-a întâmplat nimic?”... –Nu i-au răspuns în cor. Fiul mai mare care era lângă el s-a trezit şi a spus că a dormit foarte adânc. Soţia şi fiul mai mic, neîncrezători şi uimiţi, au spus că au constatat un mod diferit de condus, decât cel obişnuit: uneori automobilul era gata să se ciocnească cu alte vehicule, dar în ultimul moment le evita cu manevre perfecte. Chiar şi maniera de a lua curbele era diversă. “Mai ales”, spunea soţia “ne-a mirat faptul că tu ai rămas nemişcat mai mult timp şi nu ai răspuns la întrebările noastre...”, “Eu – o întrerupse soţul – nu puteam să răspund pentru că dormeam. Am dormit curs de 15 kilometri. Nu am văzut şi nu am simţit nimic deoarece dormeam... Dar cine a condus maşina?... Cine ne-a ferit de catastrofă?... După câteva luni, avocatul s-a dus la San Giovanni Rotondo. Padre pio, abia l-a văzut, i-a pus o mână pe umăr, zicându-i: “Tu dormeai şi Îngerul Păzitor îţi conducea maşina.” Misterul a fost descoperit.

O fiică spirituală a lui Padre Pio traversa un drum de ţară care ar fi condus-o la Conventul capucinilor, unde o aştepta însuşi Padre Pio. Era una din acele zile de iarnă, înălbite de fulgii mari de zăpadă care cădeau pe pământ, făcând şi mai greoi drumul. De-a lungul străzii, total înzăpezite, doamna avu certitudinea că nu ar fi ajuns la timp la întâlnirea cu fratele. Plină de credinţă, îl însărcină pe Îngerul ei Păzitor să-l înştiinţeze pe Padre Pio că din cauza timpului nefavorabil, va sosi cu destulă întârziere. Ajunsă la convent a putut constata cu mare bucurie că fratele o aştepta în spatele unei ferestre , de unde, surâzând, o saluta.

Cateodata, Padre Pio, in sacristie, se oprea si saluta chiar sarutand pe cate un amic sau fiu spiritual iar eu, povestea cineva, privind cu sfanta invidie la acel norocos, imi spuneam mie insumi: “ Fericitul!... daca as fi eu in locul lui! Fericitul!” In 24 decembrie 1958 eram in genunchi, la picioarele lui, pentru spovada. La sfarsit, il privesc si in timp ce inima imi batea plina de emotie am indraznit sa spun: “Padre, azi e Craciunul, pot sa va fac urarile dandu-va un sarut? Iar el, cu o amabilitate care nu poate fi asternuta pe hartie ci doar imaginata, mi-a suras si mi-a spus:”Grabeste-te, fiule, nu ma face sa pierd timpul!” si m-a imbratisat. L-am sarutat si ca un porumbel, vesel, mi-am luat zborul spre iesire plin de bucurii ceresti. Si ce sa povestesc despre bastoanele in cap? De fiecare data, inainte de a pleca de la San Giovanni Rotondo doream un semn preferential. Nu numai binecuvantarea sa dar si doua bastonate in cap, in semn de mangaieri paterne. Trebuie sa subliniez ca niciodata nu m-a lipsit de aceste gesturi iar eu, ca un copil, eram bucuros sa le primesc. Intr-o dimineata, eram multi in sacristia micii biserici si in timp ce Padre Vincenzo, cu voce puternica si cu severitatea-i cunoscuta, ne invita spunand: “nu va impingeti ... nu strangeti mana lui Padre .. retragetiva!”, eu indispus, am repetat ca pentru mine:”Voi pleca, de data asta, fara bastoanele in cap “ Nu voiam sa ma resemnez si am inceput sa ma rog la Ingerul Pazitor ca sa fie el mesagerul meu si sa-i repete lui Padre Pio textual:”Padre, eu plec, doresc binecuvantarea si cele doua bastoane pe cap ca intotdeauna. Unul pentru mine si unul pentru sotia mea. “Faceti loc, faceti loc”, repeta Padre Vincenzo timp in care Padre Pio a inceput sa vina. Eu eram nerabdator. Il priveam cu tristete. Iata, se apropie, imi surade si primesc inca o data cele doua bastoane si chiar si mana ca s-o sarut. – “ Ti-as da multe bastoane tie, multe!” Asa mi-a spus prima data.

O femeie era asezata in piata bisericii capucinilor. Biserica era inchisa. Era tarziu. Femeia se ruga in gand si repeta in inima sa: “Padre Pio, ajuta-ma! Ingerul meu, mergi la Padre si spune-i sa vina in ajutorul meu pentru ca altfel sora mea moare!”. De la fereastra de sus se auzi vocea lui Padre Pio:”Cine ma cheama la ora asta? Ce e?” Femeia a povestit despre boala surorii sale, Padre s-a deplasat prin bilocatie si a vindecat bolnava.

O persoana i-a spus lui Padre Pio:” - Eu nu pot sa vin mereu la dumneavoastra. Salariul meu nu-mi permite cheltuieli pentru calatorii atat de lungi.” Padre Pio i-a raspuns: “ Si cine ti-a spus sa vii aici? Nu ai Ingerul tau pazitor? Ii spui ce vrei, il trimiti aici si vei avea imediat raspunsul”.

Padre Pio cand era preot tanar ii scria confesorului sau spunand: “ noaptea chiar inaninte de a inchide ochii, vad deschizandu-se in fata mea Raiul. Inveselit de aceasta viziune, dorm cu un suras dulce de beatitudine pe buze si intr-un calm perfect asteptand ca micul meu prieten din copilarie sa vina sa ma trezeasca si astfel sa inaltam laudele pentru placerea inimilor noastre”.

Intr-o zi veni parintele Alesio la Padre Pio tinând în mâna niste scrisori si voind sa obtina niste lamuriri. Padre Pio l-a întrerupt sec: nu vezi ca sunt ocupat ? Lasa-ma în pace ! Pr.Alessio s-a retras cu umilinta. Padre Pio si-a dat seama de acest lucru, îl chema mai târziu la el si-i zise:“N-ai remarcat îngerii care ma înconjoara ? Ei sunt îngerii pazitori ai fiilor mei duhovnicesti. Au venit si mi-au adus mesajele lor iar eu ma pregateam sa le raspund.“

Un medic l-a întrebat pe Padre Pio:“In jurul Dvs. sunt o multime de îngeri. Nu va deranjeaza totusi ? Nu, raspunde Padre Pio, ei sunt foarte docili“.

Odata Padre Pio spuse unui om:“Ne vom ruga pentru mama Dvs. Ingerul ei pazitor mi-a zis ca va fi cu ea“.

Unul din fii sai spirituali spunea odata:“Padre Pio asculta totdeauna pe cei care apeleaza la el“. Intr-o seara o grupa cunoscuta de oameni vizita biserica San Giovanni Rotondo si vorbeau despre harurile pe care voiau sa le ceara prin intermediul îngerilor lor pazitori. A doua zi, dupa sf. Liturghie, Padre Pio zâmbind, îi mustra cu amabilitate:“Nu ma puteti lasa în pace nici noaptea ?“ Au inteles imediat ca rugaciunile lor au fost ascultate.

Un alt om îl întreba pe Padre Pio:“Chiar poti auzi ce-ti vorbeste îngerul pazitor? Pio raspunse: Sigur ca da sau credeti ca sunt neascultatori ca Dvs ? Trimite-l pe îngerul tau pazitor la mine!“

Nu trebuie sa-mi scrii, nu-ti pot raspunde întotdeauna. Trimite-mi-l pe îngerul tau pazitor. Asa pot face orice pentru tine.

Ingerul pazitor mi-a povestit câte ceva despre tine. Am inteles lipsa ta de încredere.

Daca-l invoci pe îngerul tau pazitor, el te va lumina si te va calauzi. Din acest motiv l-a asezat Domnul lânga tine. Foloseste-te de el.

Daca misiunea îngerilor este mare, misiunea mea e sigur mai mare caci el este ca un profesor pentru mine ajutându-ma sa învat si celelalte limbi.

Trimite îngerul tau pazitor la mine. El nu are nevoie de bilet de tren iar încaltamintea lui nu se rupe..

Ingerul pazitor este la dispozitia tuturor, mai ales pentru cei parasiti si singuratici.

Padre Pio de Pietrelcina (1887 - 1968) avea o cu totul deosebită, delicată, respectuoasă devoţiune pentru îngerul păzitor. "Micul său tovarăş din copilărie", "bunul îngeraş" i-a fost întotdeauna de ajutor. A fost un prieten ascultător, prompt, punctual, care, ca un mare maestru de sfinţenie, a exercitat asupra lui o continuă stimulare de a progresa în exersarea tuturor virtuţilor. Acţiunea lui asiduă şi discretă i-a fost călăuză, sfat şi ajutor.

Când primea o scrisoare scrisă în franceză, îngerul păzitor era cel care-i servea de interpret: "Dacă misiunea îngerului nostru păzitor este mare, cea a îngerului meu este cu siguranţă mai mare, trebuind să facă şi pe traducătorul din alte limbi".

Îngerul păzitor era prietenul său intim care, dimineaţa, după ce-l trezea, lăuda împreună cu el pe Domnul: "Chiar noaptea, când închid ochii, văd cum se ridică vălul şi mi se deschide în faţă Paradisul; legănat de această viziune adorm cu un surâs de dulce beatitudine pe buze şi cu fruntea deschisă într-o linişte perfectă, aşteptând ca micul meu tovarăş din copilărie să vină să mă trezească şi astfel să înălţăm împreună laudele de dimineaţă, spre desfătarea inimilor noastre".

În atacurile infernale, îngerul păzitor, prietenul invizibil, era acela care îi alina durerile: "Prietenul meu din copilărie caută să potolească durerile pe care mi le produc acei necuraţi apostaţi, legănându-mi spiritul pe valurile speranţei".

Când îngerul nu intervenea cu destulă solicitudine, Padre Pio, în mod confidenţial, ştia să-l mişte chiar printr-o dojană fraternă: "Nu vă mai spun cum mă lovesc nenorociţii ăia. Uneori simt că sunt gata să mor. Sâmbătă mi s-a părut chiar că vor să mă termine şi nu ştiam ce sfinţi să chem în ajutor. M-am adresat îngerului meu. După ce s-a lăsat un pic aşteptat, iată-l în sfârşit zburând în jurul meu şi cu vocea sa îngerească cântând imnuri maiestăţii divine. S-a întâmplat că am strigat cu asprime la el că s-a lăsat atât de mult aşteptat, în timp ce eu nu încetam să-l chem în ajutorul meu. Ca să-l pedepsesc, nu voiam să mă mai uit la el, voiam să mă îndepărtez, să fug de el, dar el sărmanul m-a ajuns aproape plângând până când, ridicând privirea, l-am privit în ochi şi am văzut că-i părea foarte rău... "Îţi sunt mereu alături - mi-a spus - voi acţiona întotdeauna în jurul tău, afecţiunea mea pentru tine nu se va stinge nici cu viaţa."

Padre Pio a recunoscut şi a apreciat funcţia de "mesager" a prietenului său. "Dacă ai nevoie de mine - le repeta fiilor săi spirituali - trimite-mi îngerul tău păzitor". Şi avea mult de lucru, ore în şir, ziua şi noaptea, pentru a asculta "mesajele" fiilor săi spirituali pe care multe creaturi îngereşti, ascultătoare, i le aduceau. Iată una dintre nenumăratele situaţii de acest gen prin care Padre Pio şi îngerul său interveneau cu rapiditate în ajutorul celor aflaţi în nevoi:

Într-o zi, englezul Cecil Hunpherey - Smith, cunoscut fiu spiritual al lui Padre Pio, în timp ce se afla în Italia, a avut un accident de automobil şi a fost grav rănit. Un prieten, găsindu-l într-o stare foarte critică, s-a dus la un oficiu poştal să-i trimită o telegramă lui Padre Pio, în care îi cerea să se roage pentru Cecil. Când a dat telegrama oficiantului poştal, acesta i-a înmânat o altă telegramă care tocmai sosise pe adresa sa, şi care venea de la San Giovanni Rotondo. În aceasta, Padre Pio îl asigura că se va ruga pentru vindecarea lui Cecil Hunpherey - Smith. Au trecut câteva luni înainte ca Cecil să fie în stare să călătorească. Dar imediat ce s-a vindecat, s-a dus împreună cu prietenul său la San Giovanni Rotondo pentru a-i mulţumi lui Padre Pio. Ajunşi la mănăstire s-au întâlnit cu onoratul părinte, i-au mulţumit pentru rugăciuni şi, pentru a-şi satisface curiozitatea, l-au întrebat pe Padre Pio cum aflase de accident şi cum făcuse să le trimită atât de rapid telegrama prin care îi asigura că se va ruga. Padre Pio, cu un zâmbet larg pe buze, le-a spus : "Credeţi că îngerii sunt la fel de înceţi ca avioanele?"