Ordinele cerşetoare - o profundă reînnoire eclesială

[Convergențe - Lumina]

Ordinele cerşetoare - o profundă reînnoire eclesială
14.01.2010, Vatican (Catholica)

Papa Benedict al XVI-lea şi-a dedicat cateheza de miercuri, 13 ianuarie 2010, din cadrul audienţei generale desfăşurate în Aula Paul al VI-lea, ordinelor călugăreşti cerşetoare, care au apărut în secolul al XIII-lea, concentrându-şi atenţia asupra celor mai faimoase: franciscanii şi dominicanii, fondate de italianul Francisc de Assisi şi respectiv de spaniolul Dominic de Guzman. "Sfinţii", a spus Papa, "călăuziţi de lumina lui Dumnezeu, sunt adevăraţii reformatori ai vieţii Bisericii şi societăţii. Învăţători prin cuvintele lor şi martori prin exemplul lor, ei pot să promoveze o stabilă şi profundă reînnoire eclesială".

Sfinţi precum Francisc de Assisi şi Dominic de Guzman "au putut să citească `semnele timpurilor`, şi să discearnă provocările cu care se confrunta Biserica din timpurile lor". Una dintre aceste provocări era dezvoltarea grupurilor şi mişcărilor de credincioşi care, deşi inspirate de o dorinţă legitimă pentru o viaţă creştină autentică, adesea se plasau în afara comuniunii eclesiale". Aceste grupuri au inclus catarii sau albigenzii, care au reînviat erezii străvechi precum "dispreţul pentru lumea materială, negarea voinţei libere şi existenţa unui principiu al răului comparabil cu Dumnezeu". Mişcări ca acestea au avut succes, "nu doar pentru că erau foarte bine organizate, ci şi pentru că denunţau o dezordine care exista cu adevărat în Biserică, cauzată de comportamentul ne-exemplar al diferiţilor membri ai clerului".

Totuşi franciscanii şi dominicanii au arătat "că este posibilă trăirea sărăciei evanghelice fără a se separa de Biserică". Ei au respins nu doar posedarea de bunuri materiale, ci şi ideea deţinerii de către comunitate a unor pământuri şi proprietăţi, trăind "o viaţă extrem de cumpătată, pentru a rămâne aproape de săraci şi a-şi pune încrederea doar în Providenţă". "Acest stil de viaţă individual şi comunitar al ordinelor cerşetoare", a adăugat Sfântul Părinte, "unit cu adeziunea lor totală la învăţătura şi autoritatea Bisericii, a fost mult apreciat de către Pontifii acelor timpuri... care şi-au dat sprijinul lor total pentru aceste noi experienţe eclesiale, recunoscând în ele glasul Duhului". "Şi astăzi, deşi trăim într-o societate în care `a avea` prevalează adesea în faţa la `a fi`, suntem în continuare receptivi la exemple de sărăcie şi solidaritate", a observat Papa.

Ordinele cerşetoare au răspuns de asemenea la nevoia răspândită de instruire religioasă simţită în acele timpuri, predicând şi "vorbind despre probleme apropiate de vieţile oamenilor, în special de practicarea virtuţilor teologice şi morale, folosind argumente concrete şi uşor de înţeles". Datorită importanţei ordinelor cerşetoare, instituţii laice precum breslele şi autorităţile civile adesea le consultau. Astfel franciscanii şi dominicanii au devenit "animatorii spirituali ai cetăţilor medievale... punând în practică o strategie pastorală care a fost adaptată la transformările societăţii". Într-un timp în care oraşele se extindeau, ei şi-au construit mănăstirile în zone urbane şi au călătorit din loc în loc, "abandonând principiul stabilităţii care a caracterizat viaţa monastică timp de multe secole".

O altă mare provocare a epocii au constitui-o "transformările culturale", care au dat naştere unei dezbateri vii în universităţi. Călugării nu au ezitat "să intre chiar în universităţi, ca studenţi şi profesori, înfiinţând centre de studiu" proprii "şi influenţând profund dezvoltarea gândirii". Sfântul Părinte a concluzionat: "Şi astăzi există o `caritate a adevărului şi în adevăr`, o `caritate intelectuală` care trebuie să fie pusă în practică pentru a ilumina minţile şi a lega credinţa de cultură. Acest angajament manifestat de franciscani şi dominicani în universităţile medievale este o invitaţie adresată nouă la a rămâne prezenţi în locurile în care se naşte cunoaşterea, pentru a arunca lumina Evangheliei, cu respect şi cu convingere, asupra întrebărilor fundamentale care privesc omul, divinitatea lui şi destinul lui veşnic". (SE10-19025)