Oamenii au convingeri. Iar timbrul, alaturi de moneda, imn, steag si stema, ramane un atribut al suveranitatii nationale. Parca asa au spus cei de la “Academia Catavencu“. Si atunci, cine pe cine apara: oamenii slujesc timbrele sau timbrele au grija de oameni? Prima afirmatie este plauzibila prin logica intaietatii, iar cea de-a doua pare o utopie, de-a dreptul. Cu toate acestea, nimic nu-mi va scoate din minte ideea ca si marcile postale au onoare, aidoma celor care li se dedica, uneori chiar si o viata de om.
De-a lungul si de-a latul timpului, timbrele romanesti au avut parte de un tratament discriminatoriu din partea celor ce se ingrijeau de destinul lor. Au suferit ca urmare a unor actiuni speculative de anvergura, asa cum s-a intamplat de prin ’72 si pana in ’89. Apoi, in ultimul deceniu al mileniului trecut, a urmat caderea in gol, din cauza vidului artistic de creatie si executie. N-aveam cu ce. Eram saraci si saraci am ramas pana in 2004, cand guvernul Nastase a aprobat achizitionarea unui nou utilaj Heidelberg. Era atunci “cel mai performant utilaj de tiparire din Europa Centrala”.
Utilajele tipografice ale Imprimeriei Statului la 1932
Se implinesc 8 ani de cand a fost instaurata hegemonia Romfilateliei prin Hotararea de Guvern 42/2004, prin care emiterea, punerea si retragerea din circulatie a timbrelor si efectelor postale ii erau acordate exclusiv filialei capusare de catre Compania Nationala Posta Romana (CNPR). Efectele, dar mai ales defectele unei asemenea masuri, s-au vazut in tot acest timp.
Analizele de activitate si propunerile managerilor CNPR, memoriile inaintate de catre Federatia Filatelica Romana (FFR), inca din 2006, atat Primului-Ministru Calin Popescu Tariceanu, cat si Presedintelui Traian Basescu, dar si memorandumurile, cu privire la masura legala de fuziune prin absorbtie care se impunea, inaintate Postei Romane de catre firme specializate de avocatura, nu au schimbat nimic. Sertarele unde au fost dosite atata vreme erau largi, iar interesele pusculitelor de partid le intreceau cu mult pe cele ale stigmatizatilor filatelisti romani.
Ilegalitati comise in lant de catre Romfilatelia: pervertirea la care a fost supusa marca postala autohtona prin tiparirea de emisiuni frauduloase, nerespectarea prevederilor in vigoare ale Uniunii Postale Universale (UPU), excentritati nepermise la acest nivel prin inventarea unor pseudo-produse filatelice in scopuri strict comerciale, toate culminand cu o conducere dezastruoasa exercitata in acest rastimp de Cristina Popescu – Directorul General al Romfilatelia. Un om onorat cu o functie care, in loc sa fie garantia moralitatii si a dezvoltarii filateliei, a ajuns sa dezonoreze imaginea marcii postale romanesti.
Luna aceasta se implinesc 6 ani de cand FFR a devoalat neregulile existente in cadrul institutiei cu rol colector, nicidecum collector. In toata aceasta perioada, au existat sicanari, procese intentate, jigniri si amenintari la adresa celor care au avut curajul sa demaste masinatiunile personale ale Cristinei Popescu in fruntea Romfilateliei.
Acum, toate nedreptatile indurate de fiecare colectionar si iubitor al timbrelor romanesti, pare-se ca vor lua sfarsit, transformandu-se in dreptatea celui care nu renunta niciodata la convingerile sale. Mai ramane de rezolvat o singura problema: demiterea neconditionata, din cadrul Fabricii de Timbre, a omului care a incalcat cu buna stiinta codul onoarei filatelice. Deoarece Cristina Popescu trebuie sa invete de la filatelisti ca, mai presus de privilegiul pasiunii, respectul pentru marca postala romaneasca va fi intotdeauna o onoare pentru cel ce-a ales sa o slujeasca.
© 2011, Daniel Marcu. All rights reserved.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius