Ochiul magic de Cronicar

[altmariuspress]

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

http://www.romlit.ro/ochiul_magic1111111111112 Cine să ne fi cotrobăit în Coşul computerului  Am avut surpriza doar pe jumătate neplăcută de a constata că s-a umblat în Coşul de deşeuri al computerului redacţiei noastre. Ştiţi despre ce vorbesc: despre ceea ce nemţii numesc Papierkorb, francezii, Corbeille, iar englezii, Bin. Fapt e că am citit în DILEMA VECHE de săptămâna trecută un articol al domnului Alex Ştefănescu pe care noi îl lepădasem la numitul pe româneşte Coş. Şi, în legătură cu a cărui nepublicare de către noi, autorul a făcut mult caz pe net, acuzându-ne de, vezi bine, cenzură. Recunoaştem cu sfiiciune că l-am destinat Coşului de deşeuri fiindcă n-am dorit să contribuim la campania electorală a (fostului nostru, până deunăzi) colaborator, aflat pe listele unui partid pe care nu-l numim ca să nu fim suspectaţi că-i facem reclamă. Dl Ştefănescu era cel mai în măsură să ştie, după două decenii în care a fost redactor şi redactor-şef al României literare, iar mai de curând colaborator cu rubrică fixă, că revista nu face politică. Citind articolul în Dilema veche, o publicaţie pe care o preţuim, dovadă repetata ei recenzare la Ochiul magic, din păcate, fără reciprocitate, ne-am pus fireasca întrebare: cine să ne fi cotrobăit prin Coşul computerului? Cin’ să fie, cin’ să fie? Bănuiala noastră colegială se îndreaptă către directorul fondator al revistei, pe care îl ştim mai slab de îngeri, şi pe care candidatul la parlament l-o fi convins în stilul flatteur binecunoscut (nouă, nu şi, probabil, d-sale). Dacă greşim, iertaţi să fim! Şi promitem să nu cotrobăim, la rândul nostru, prin Coşul de deşeuri al Dilemei vechi nici când, Dumnezeu să ne ferească, ne vom afla la ananghie, în lipsă, adică, de colaboratori. Riscul de a da peste un articol al dlui Ştefănescu ne va ţine departe de o asemenea ispită. (N.M.)  Asprime şi populism  Ne-a vizitat ţara Leszek Balcerowicz, personalitate a vieţii publice poloneze şi economist de marcă, a cărui contribuţie în reformarea şi stabilizarea economiei poloneze este remarcabilă. Acesta a fost ministru al Finanţelor din Polonia (între anii 1989-1991 şi apoi între 1997-2000) şi guvernator al Băncii Naţionale a Poloniei (între anii 2001- 2007). La Bucureşti, Leszek Balcerowicz a ţinut două conferinţe: prima, la Ateneul Român (alături de Valentin Lazea), cu tema Euro – probleme şi soluţii, şi alta, la BNR (alături de Mugur Isărescu), cu tema Euro Zone – Challenges for the Future. Cu acest prilej, economistul polonez a acordat un interviu Mădălinei Şchiopu, pentru revista 22. Adeseori, punctele sale de vedere reprezintă soluţii valabile şi pentru sistemul economic românesc. Întrebat cum de a reuşit Polonia să aibă creştere economică constantă în anii recesiunii, Leszek Balcerowicz explică: „Ţările care au dezvoltat boom-uri fiscale sau ale creditelor, unde, drept consecinţă, cheltuielile au crescut prea repede, au fost afectate cel mai mult. A fost cazul ţărilor baltice, al Bulgariei, al României – mă refer aici doar la Europa de Est. Polonia a reuşit să evite un boom extrem al creditelor. Asta şi pentru că am adoptat o politică monetară dură, restrictivă. Cel puţin până în 2007, când mi-a expirat mandatul de guveranator. Am introdus, în această calitate, şi alte restricţii suplimentare pentru a încetini creşterea rapidă a creditelor pentru locuinţe, în special cele denominate în monedă străină, pentru că ne-am dat seama că e o creştere cu consecinţe negative, pe termen lung.” Aşadar, vedem, să iei măsuri aspre în economia reală poate fi un demers care e în favoarea cuiva, nu împotriva cuiva, aşa cum ar părea. Nu măsurile aspre, ci, dimpotrivă, gesturile populiste ne pot pierde. De luat aminte, mai ales acum, în campanie electorală.  O revistă de citit  LETTRE INTERNATIONALE (nr. 83, ediţia română/ toamna 2012) este o revistă care captează atenţia oricărui cititor interesat de fenomenul cultural. Sumarul este consistent, atent structurat şi aproape orice text prezent în paginile acestei publicaţii editate de Institutul Cultural Român te obligă să te opreşti asupra lui: de la eseul lui Mircea Maliţa despre „criza rachetelor” şi consideraţiile Hertei Spuhn despre romanul Noapte de Edgar Hilsenrath şi până la fragmentele epice (cuprinse în cadrul Bibliotecii „Lettre Internationale”) de J.M. Coetzee, Ion Vianu, Alan Brownjohn şi Edgar Hilsenrath însuşi; de la însemnările lui Geo Şerban despre Balcicul ca spaţiu mitologic pentru artiştii români şi până la grupajele tematice despre limbi vechi, limbaje noi (unde semnează Victor Ivanovici, Măriuca Stanciu, Ana- Cristina Halichias, Constantin Vică) şi despre diletantism (unde exprimă puncte de vedere Adrian Mihalache şi Gheorghe M. Ştefan şi sunt reproduse, în traducere, fragmente din Henry Adams şi Simon Leys); de la interviul Lidiei Vianu cu C.G. Săndulescu, cel care afirmă încă din titlu că nu a părăsit România, ci România l-a părăsit, şi până la bogatul capitol de comentarii şi corespondenţe. În concluzie, Lettre Internationale – o revistă bine gândită, cu autori valoroşi şi subiecte pe măsură.  O ruptură care ne afectează pe toţi  Din OBSERVATOR CULTURAL (392, 15-21 noiembrie) am reţinut relatarea Cristinei Sabău despre Bienala Naţională de Arhitectură Bucureşti 2012, organizată de Uniunea Arhitecţilor din România. Această ediţie jubiliară, a zecea, are în centrul său „valorile patrimoniale ale spaţiului arhitectural ca şi posibilităţile de ameliorare a calităţii vieţii prin arhitectură, urbanism, restaurare, arhitectură de interior, design de produs”. Prin toate proiectele selectate, prezente în expoziţii, iar unele dintre ele chiar premiate, autorii acestui eveniment cultural au dorit să sublinieze puterea arhitecturii în România. Această putere, am spune, este pusă sub semnul îndoielii: şi nu fiindcă nu ne-ar convinge arhitecţii noştri că au capacitatea de a crea inspirat şi durabil, ci fiindcă constatăm opacitatea autorităţilor, refuzul acestora de a-i asculta şi de a le pune în practică ideile. De altfel, însemnările din Observator Cultural se şi intitulează sugestiv, „Ruptură între arhitecţi şi autorităţi”. Este o ruptură care ne afectează pe toţi, acum şi în viitor.  „Scriitorii la ei acasă“  Au debutat cu dreptul două dintre programele culturale iniţiate în această toamnă de USR în cadrul amplului proiect de susţinere a literaturii române vii, proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României. Astfel, în seara zilei de 14 noiembrie, la sediul Uniunii Scriitorilor din Calea Victoriei 115, sub genericul „Scriitorii la ei acasă/ Scriitori pe Calea Victoriei”, a avut loc Seara poeziei. Au citit din versurile lor Magda Cârneci, Gabriel Chifu, Ion Mureşan, Ioan Es. Pop, Adrian Popescu şi Nicolae Prelipceanu. Introducerea critică i-a aparţinut lui Dan Cristea. Moderator a fost poetul Dan Mircea Cipariu. Întreg recitalul de excelentă poezie a fost înregistrat şi va fi transmis de Radio România Cultural. De asemenea, joi, 15 noiembrie, în acelaşi spaţiu de mare tradiţie pentru literatura română contemporană, s-a desfăşurat prima reuniune din ciclul „Serile literaturii străine pe Calea Victoriei”, moderată tot de Dan Mircea Cipariu. Unul dintre cei mai importanţi editori de astăzi, Denisa Comănescu, a prezentat câteva dintre apariţiile editurii pe care o conduce şi, într-o confesiune plină de substanţă, a vorbit despre tainele profesiilor de traducător şi de editor de carte străină. Apoi, Alexandru Al. Şahighian a citit din volumul în pregătire Ţinuturile joase de Herta Müller, scriitoarea căreia i s-a consacrat această reuniune. Dacă prezenţa publicului la aceste evenimente ar fi fost direct proporţională cu calitatea literaturii citite, atunci, în cele două seri, Sala Oglinzilor ar fi trebuit să geamă de lume. Din păcate, n-a fost aşa.