Ochiul Magic

[altmariuspress]

:
Ochiul magic de Cronicar

http://www.romlit.ro/ochiul_magic1111111111111111 Un interviu cu Mircea Cărtărescu  În revista 22 (nr. 24), este neapărat de citit un excelent şi amplu interviu acordat de Mircea Cărtărescu lui Dragoş Ghiţulete, interviu în care scriitorul se confesează despre literatura sa şi despre relaţia sa cu lumea. Privirea pe care autorul trilogiei „Orbitor” o îndreaptă asupra vremurilor şi asupra celor din jur este foarte severă. Iată câteva dintre mărturisirile sale: „Mă consider deja un expatriat. Am fost eliminat din viaţa publică de la noi cu o brutalitate securistică şi nu mi-a luat nimeni apărarea. Cei din lumea literară m-au tratat la fel. Am înţeles, în fine, că nu însemn nimic pentru nimeni în România de azi. Nu mai am nicio legătură cu viaţa publică românească şi nici nu mai vreau să mai am.” Sau: „Cred că relaţia dintre mine şi lumea literară de la noi, întotdeauna una incomodă, a depăşit şi invidia, şi ura pe care le-am suportat 30 de ani în şir. Peste toate s-a aşternut cea mai senină şi mai sinceră indiferenţă.” Totuşi, am zice măcar atât: în ce ne priveşte, nu considerăm că am face parte din acea categorie atotcuprinzătoare, acel „nimeni” de care vorbeaşte scriitorul: nici nu-l invidiem, nici nu-l urîm pe Mircea Cărtărescu, i-am luat şi apărarea, în scris, când a fost atacat pe nedrept, am şi încercat să-i arătăm, sub diferite forme, preţuirea ce i se cuvine unui scriitor atât de valoros cum este el.  Întregul depinde de părţi  Din acelaşi număr al revistei 22 am reţinut şi pagina dedicată situaţiei internaţionale. Subiectele alese sunt de interes atât fiindcă prezintă două puncte incandescente de pe harta Europei, cât şi fiindcă zonele respective se află în proximitatea ţării noastre, focalizată fiind regiunea Balcanilor. Astfel, Cristina Dobreanu, doctorand la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, prezintă în detaliu mişcarea de protest din Piaţa Taksim, din Capitala Turciei, insistând pe atitudinea dură a premierului Erdogan, al cărui autoritarism tinde să întoarcă statul turc spre „orientalism”. Iar Daniel Cain, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene, luminează dedesubturile numirii în fruntea unei megastructuri de informaţii din Bulgaria (DANS) a unui om poltic extrem de controversat, Delian Peevski, „magnat media, cu influenţe în magistratură, în spatele căruia se află interesele unei puternice grupări financiare”. Se accentuează faptul că această desemnare a generat uriaşe proteste de stradă, care, deşi au dus la demisia lui Peevski, nu au încetat, transformându-se într-o mişcare antiguvernamentală. Semnalăm aceste articole şi fiindcă ies din regula locului: căci, din păcate, presa şi televiziunile de la noi se arată, de obicei, puţin preocupate de ceea ce se întâmplă în lume. Într-o lume a intercondiţionărilor, în care starea întregului depinde categoric de starea părţilor.  Din sumar  Revista OBSERVATOR CULTURAL (nr. 678, 20-26 iunie 2013) cuprinde un grupaj de opinii despre situaţia ICR, după schimbarea de la conducere a echipei lui Andrei Marga. Exprimă puncte de vedere Ovidiu Şimonca, Iulia Popovici, Cristian Cercel, Ovidiu Pecican, Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat. Trei pagini de retrospectivă sunt dedicate Festivalului de Teatru de la Sibiu, privit ca „un mare eveniment” (semnează Oltiţa Cîntec, Mirella Nedelcu Patureanu, Oana Cristea Grigorescu). În completare, Silvia Dumitrache stă de vorbă cu principalul autor al acestei reuşite artistice, directorul Festivalului, actorul Constantin Chiriac. Romanul lui Florin Lăzărescu, Amorţire, apărut recent la Polirom, are parte de o dublă lectură critică: autoare – Bianca Burţa-Cernat şi Adina Diniţoiu. Un extins articol aşezat sub genericul Istoria ideilor este consacrat de Mădălina Diaconu unei „lucrări incomode”, Dialectica Luminilor, de Max Horkheimer şi Theodor W. Adorno, o „restituire tardivă” prin traducerea din 2012, de la Polirom. Alte recomandări din sumar: „Zilele Fundoianu-Fondane la Iaşi” (de Michael Finkenthal), „Horaţiu Mălăele înmormântează cinematograful” de Mihai Fulger, „Paradoxurile muzicii pop/ rock/ folk româneşti din anii comunismului” de George Volceanov, „Tărâmul fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” de Marius Oprea, „Camil Petrescu, surprize şi confirmări” de Geo Şerban.  Despre limbile clasice  Tot în Observator cultural, numărul 679 din 28 iunie 2013, găsim o dezbatere despre soarta limbilor clasice, în România. Inactuală, s-ar zice, deşi Alexandru Cizek, Andrei Cornea, Ioana Costa, Mihnea Moroianu, Liviu Ornea, Mihaela Paraschiv şi Zoe Petre, cei care răspund întrebărilor anchetei, ne conving că Antichitatea merită un viitor. Pentru că suntem o ţară latină şi, cu toate astea, spune profesorul Cizek, ocupăm ultimul loc în gintă ca prezenţă a latinei în programele liceale şi universitare. Nemaivorbind că, dincolo de interesul strict filologic, orice intelectual ar trebui să-şi cunoască bine limba, ceea ce nu se poate face ignorându-i rădăcinile. Andrei Cornea deplânge, la rându-i, concentrarea pe „practic şi imediat”, în detrimentul lărgimii umaniste, care deschide orizonturi. Ioana Costa leagă studiul limbilor clasice de curentul slow, care ne (re)învaţă că viteza ucide, nu doar pe şosele: „Reperele demnităţii umane sînt aceleaşi de sute (şi mii) de ani. Dacă ne simţim nesiguri, nimic nu e mai simplu decît să privim îndărăt. Vom înţelege, pas cu pas, cum se respiră firesc, nu gîfîit, cum se trăieşte frumos, nu eficient, cum se vorbeşte omeneşte, nu ca o maşinărie care însăilează cuvinte fără noimă, care amestecă limbile şi regulile.” Continuarea, la fel de plină de miez şi de învăţăminte, a discuţiei, sperăm că nu inutilă, în Observator cultural. În numerele următoare, redactorii revistei ne promit puncte de vedere ale profesorilor de liceu şi ale elevilor care încă mai excelează la clasice. Vorba unui cântec, nu e totul pierdut.  Grupul de acţiune Banat  Nu ne-am mai aruncat de mult ochii peste SUPLIMENTUL DE CULTUR|. O facem acum şi descoperim, în numărul 404 din 22 iunie 2013, un dosar despre Aktionsgruppe Banat, sub titlul, care poate stârni nostalgii, La început a fost dialogul (titlul unei recent apărute antologii despre poezie, proză, prietenie, scoasă de Corina Bernic şi Ernest Wichner). La întrebările Elenei Vlădăreanu răspund Nora Iuga, Ernest Wichner şi Caius Dobrescu. Dacă primii doi vorbesc despre literatură şi despre întâlniri în spirit, Caius Dobrescu nu-şi poate stăpâni puneri la punct, de care „beneficiază” Gabriel Liiceanu sau Lucia Hossu-Longin. Ne lecuieşte de resentimente plonjarea Norei Iuga în literatura cea mai pură, între postmodernismul românesc şi Aktionsgruppe: „Se făceau mari eforturi de înnoire a limbajului, a expresiei, se făceau incursiuni în trecut, încercări de a înnoda un lanţ întrerupt sau de a da cu tifla (Levantul), poezia era «la umbra textelor în floare». În tot acest timp, în tabăra nemţilor noştri se citea pe rupte Brecht, Bierbaum şi Brinkmann, dar şi O’Hara, Salinger sau Truman Capote... Pe americani îi citeau şi optzeciştii noştri pe nerăsuflate, dar fructele ieşite din acest altoi erau mai altfel în pomii românilor decît în cei ai nemţilor. Fără îndoială, nu putem fi la fel. Avem altă alcătuire genetică, alt ADN, altă limbă, altă tradiţie, altă receptare a realităţii. Singura legătură care ne unea erau duşmanul comun şi poezia, uneori şi iubirea”