Ochiul magic

[altmariuspress]

Ochiul magic de Cronicar

http://www.romlit.ro/ochiul_magic111111111111119 Solidaritate cu scriitorii demişi de la Tribuna  La începutul acestui an, revista TRIBUNA din Cluj-Napoca a intrat în atenţia lumii literare prin anumite evenimente de tip orwellian, posibile prin imixtiunea politicului în actul de cultură. Cum prea bine se ştie, comportamentul noului redactor-şef, Mircea Arman, a scandalizat sute şi sute de intelectuali români care au cerut retragerea sa din funcţie. Însă cei de care depindea demiterea au ignorat protestul şi i-au dat în continuare mână liberă protejatului lor ca să poarte cu şi mai mare determinare războiul împotriva elitelor culturale din Cluj şi din toată ţara. Aflăm că, de curând, domnul Arman, dezlănţuit, a mai facut un pas înainte în încercarea lui de a-i reduce la tăcere pe cei care au altă opinie decât a sa: s-a ţinut de cuvânt şi i-a dat afară din redacţie pe Ştefan Manasia, Ioan Pavel Azap şi Claudiu Groza. Cronicarul îşi exprimă solidaritatea cu cei trei scriitori şi constată că, iată, fapte intolerabile chiar şi după standardul anilor de teroare 50 se petrec sub ochii noştri, iar indiferenţa, lipsa noastră de reacţie i-ar putea încuraja pe cei care comit aceste masacre mici să viseze la înfăptuirea, mâine, a unora cu mult mai mari.  Despre roman, la Alba Iulia  La Alba Iulia a avut loc o nouă ediţie, reuşită, a Colocviului Romanului Românesc Contemporan. Dezbaterea, cu tema Romanul – ficţiune şi evaziune, a fost moderată de Nicolae Manolescu. Au avut intervenţii prozatorii Radu Mareş, Radu Aldulescu, Gheorghe Schwartz, Corin Braga, Florina Ilis, Aurel Maria Baros, Doina Ruşti, Cornel Nistea, Mariana Gorczyca, Petru Cimpoeşu, Dumitru Hurubă, Cornel Nistea. De asemenea, au exprimat puncte de vedere criticii literari Virgil Podoabă, Irina Petraş, Mircea Mihăieş. Un juriu, compus din Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Mircea Mihăieş şi Irina Petraş, a acordat premiul pentru cel mai bun roman al anului, ex-aequo, volumelor Cronicile genocidului de Radu Aldulescu şi Vieţile paralele de Florina Ilis (ambele romane au apărut la Editura Cartea Românească). Colocviul dedicat prozei a avut un epilog poetic: lansarea volumului antologic de versuri Recviem pentru nimiciri şi tăceri de Aurel Pantea, prezentat de Nicolae Manolescu. Să amintim că şi actuala ediţie a Colocviului a fost organizată de Filiala Alba a USR, cu sprijinul generos al Consiliului Judeţean Alba (preşedinte Ion Dumitrel).  Turnirul unde nimeni nu pierde  A treia ediţie a unui alt proiect important al USR, Turnirul de poezie, s-a desfăşurat între 2-7 iunie, la Gyula, localitate din Ungaria de o importanţă deosebită pentru comunitatea românească din ţara vecină. La această competiţie poetică, unde nimeni nu pierde, iar poezia câştigă, au concurat 12 poeţi din filialele USR Arad şi Cluj- Napoca: Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Vasile Dan, Gheorghe Mocuţa, Ioan Moldovan, Traian Ştef (pentru Arad) şi Ion Cristofor, Virgil Mihaiu, Vlad Moldovan, Viorel Mureşan, Ioan Pintea, Aurel Rău (pentru Cluj-Napoca). Juriul a avut următoarea componenţă: Nicolae Manolescu (preşedinte), Neculai Onţanu (membru de onoare), Gabriel Chifu, Dan Cristea, Alex Goldiş, Nicolae Prelipceanu şi Mihai Zamfir. Prin eliminări succesive, după cele trei runde de lecturi, s-a decis câştigătorul Cununii de Lauri de la Gyula: Ioan Moldovan. Pe echipe, a câştigat Filiala Arad a USR, care, anul viitor, va invita la turnir o altă filială. De asemenea, juriul a acordat un premiu de onoare poetului Aurel Rău, iar publicul a ales şi el poetul preferat: Romulus Bucur. Festivitatea de premiere a avut loc, în prezenţa unui numeros public, la şcoala românească din Micherechi, cu participarea unor distinse personalităţi: Alexandru Victor Micula – Ambasadorul României la Budapesta, Ioan Fodoreanu – Consul general al României la Szeged, Dragoş Viorel Ţigău – Consul la Gyula, Gabriela Matei – Director Institutul Cultural Român din Budapesta, Mariana Georgescu – Director Primăria sectorului 2 Bucureşti, Ruxandra Garofeanu – Consilier Primăria sectorului 2 Bucureşti, Ion Matei, de la Ministerul Culturii. Scriitorii români au vizitat şi oraşul Szeged, fiind primiţi la filiala locală a ICR şi la Consulatul Român. În cadrul Turnirului, au susţinut recitaluri, în afara concursului, Gabriel Chifu şi Adrian Popescu, câştigătorii ediţiilor precedente. Acest proiect cultural a fost organizat cu sprijinul financiar al Primăriei Sectorului 2 Bucureşti şi al Institutului Cultural Român.  Dintr-o extremă în alta  La începutul lunii martie a anului 1990, I. Negoiţescu şi Ştefan Aug. Doinaş s-au aflat într-o vizită la Budapesta. Cu acest prilej, în ziua de 3 martie, la Hotel „Mercure” de pe Váci utca, cei doi scriitori cerchişti au avut o convorbire cu eseistul şi traducătorul Farkas Jenö, convorbire pe care acesta o publică abia acum în revista ORIZONT (nr. 5, mai). Recomandăm cititorilor acest interviu dublu ce contribuie la completarea profilului intelectual al fiecăruia dintre protagonişti şi, totodată, aduce lămuriri preţioase privind acea perioadă istorică. Iată, de pildă, cum defineşte Ştefan Aug. Doinaş starea societăţii româneşti în acel moment de trecere bruscă de la „dictatura cea mai sever stalinistă din tot răsăritul Europei” la „libertatea totală”: „Eu cred că dificultatea pentru intelectualul român de după Revoluţie constă tocmai în impactul cu această libertate totală, care i se oferă şi pe care încă nu ştie nici cum s-o folosească, nici cum să-i dea formă personală. Să precizez că vorbim despre intelectual, pentru că din ce s-a observat până acum în România, din manifestările vieţii politice, este clar că mulţimea, masele continuă încă să gândească în formele stereotipe, care existau pe vremea lui Ceauşescu. Aşa se şi explică refuzul faţă de partidele politice ca fiind în fond refuzul faţă de pluralitatea opiniei. Lumea nu este încă obişnuită: pentru ea ordinea şi unanimitatea sunt valori. Or, aceste valori s-ar putea să fie considerate şi ca valori în sine. Pe noi însă ne-au costat prea mult, pentru că de dragul unanimităţii nimeni n-a mai avut o opinie personală (n-avea voie s-o aibă) şi de dragul ordinii erai îngrădit şi nu puteai să faci decât lucrurile care-ţi erau permise de către oficialitate.” Din păcate, radiografia de atunci a lui Doinaş îşi păstrează în mare parte actualitatea. Iar când, în fine, renunţăm la ceva, noi nu suntem capabili să găsim punctul de echilibru, ci sărim dintr-o extremă în alta: astfel, „unanimitatea” şi „ordinea” atât de păgubitoare leam înlocuit cu vacarmul de voci ininteligibil şi cu încălcarea într-o veselie a tuturor regulilor.  Comunismul şi elitele  Există oameni de încercare, pe care epocile istorice totalitare îi marchează negativ, distrugându-le viaţa. E vorba însă, mai ales, de cazuri individuale. Mai rar se întâmplă ca o întreagă familie, cu ambele sale ramuri, să aibă de suferit din cauza unei istorii ieşite din minţi. Un exemplu nefericit îl reprezintă familia Bentoiu, pe care comunismul a lovit-o în chip repetat şi devastator: atât Annie Bentoiu, cât şi soţul ei, compozitorul Pascal Bentoiu, dar şi tatăl ei, respectatul medic şi om politic ţărănist Constantin Deculescu, dar şi socrul ei, strălucitul avocat şi om politic liberal Aurelian Bentoiu (fost deputat şi ministru al Justiţiei în Guvernul Tătărăscu) au suportat persecuţii, cunoscând teroarea din temniţele comuniste. În revista 22 (nr. 21, 28 mai-3 iunie), bazându- se pe memoriile publicate de Annie Bentoiu, dar şi pe dosarele din arhiva CNSAS, Adrian Cioflâncă realizează o remarcabilă reconstituire a câtorva episoade din povestea acestei familii crunt lovite de regimul comunist, cel care a desfăşurat o nemaiîntâlnită operaţiune de nimicire a elitelor României. De citit, aşadar, aceste pagini publicate de săptămânalul bucureştean sub genericul Perspective.