Spectacol de politică corectă
Am citit scrisoarea demnă, dar plină de amărăciune, adresată de Silviu Purcărete colegilor de breaslă. Presupun că nu numai ei, dar toți cei care i-au văzut spectacolele, știu că e vorba de un regizor de teatru genial. Reproduc mai jos scrisoarea:
„Odată demascat, cum aflu, că am 72 de ani, că sunt de parte bărbătească, ca să nu mai pomenim, Doamne ferește, și de alte beteșuguri incorecte politic, mi-am dat și eu seama că nominalizarea mea pentru un premiu de regie este în răspăr cu așteptările unor tineri confrați și surori și generatoare de agitație și indignări.
Mulțumind adânc celor cinci membri ai juriului [Uniter] pentru «rătăcirea» de a mă fi înscris pe lista candidaților la premiu, vă rog să luați în considerare retragerea mea dintr-o competiție pe care nu mi-am dorit-o și nu mi-o doresc neapărat și care provoacă atâta amărăciune și parapon.
Se știe că în vremuri grele, cu resurse de hrană împuținate, mamiferele bătrâne sunt îndepărtate și sacrificate pentru salvarea exemplarelor tinere, iar noi trăim într-adevăr vremuri grele.
Spre împăciuire și armonie, propun ca, în locul candidaturii mele, juriul sau Senatul însuși să desemneze pe unul din tinerii sau, mult mai corect, pe una din tinerele leoaice ale regiei românești.
Nimic ironic, doar respect pentru legea Naturii!“
Am căutat să aflu circumstanțele în care Silviu Purcărete, omul atât de rezervat și de discret, ba chiar tăcut (am povestit, nu o dată, cum s-a desfășurat convorbirea mea cu el în emisiunea Profesiunea mea, cultura, de la ProTv, de acum un sfert de secol), a simțit impulsul de a așterne pe hârtie impresionanta mărturisire. Așa că am rugat pe cineva să, cum se zice?, navigheze pe internet în locul meu. N-aș putea spune că ceea ce a descoperit m-a lăsat perplex, chiar dacă nu e decât o mică parte din mesajele schimbate în ultima vreme de tinerele leoaice și tineri lei la care se referă cu tandrețe Silviu Purcărete. Mi s-a ivit destul de des prilejul de a mă confrunta cu astfel de scandaloase afirmații aparținând unor leoaice tinere și lei tineri din literatură, așa că nu văd de ce ar lipsi din teatru. Cât despre înverșunare, ea este aceeași în conflictul generațional din toate artele. Numele adeptelor și adepților politicii corecte nu-mi spun nimic. Cu excepția celui al regizoarei Carmen Lidia Vidu, pe care l-am reținut dintr-o cronică a Marinei Constantinescu. Și dintr-un scandal cu o grupare de furnizori de droguri din urmă cu nu mai știu cât timp, intrată în atenția justiției, în care era implicată „rețeaua Vidu“. Cred că nu mă înșel că e vorba de una și aceeași protagonistă. Dacă mă înșel, îmi prezint scuze cu anticipație. Carmen Lidia Vidu este, de data asta sunt absolut sigur, piromanul (substantiv exclusiv masculin în DEX!) care a pus focul și l-a întețit apoi în mesaje și în proteste publice, puțin spus, stupide. Natura lor se întrevede în scrisoarea lui Silviu Purcărete. Stupiditatea, nu. Ce urmărește autoarea e cât se poate de limpede: „la Gala Uniter 2023, nu aplaudați, huiduiți“ pentru că a fost exclusă de la premiile principale „generația de regizori-regizoare de 30-40, până la 50 de ani“ (între nominalizații care nu îndeplinesc condiția de vârstă, Silviu Purcărete – nota mea); „susțin semnarea unei petiții prin care să cerem refacerea nominalizării“ (se vor face până la urmă două petiții – nota mea); „tot respectul pentru cei care au făcut istorie, vocea lor totuși nu este o voce a prezentului“; „Silviu Purcărete a devenit deja un Sergiu Nicolaescu al nominalizărilor/premiilor Uniter“ (a primit de-a lungul carierei doar două premii pentru regie! – nota mea); „nu-mi explic întoarcerea în timp cu aceste nominalizări ale unor vremi apuse“; „vorbim deja despre un limbaj teatral obosit, prăfuit“; „e indecent să faci cultură și să nu înțelegi direcția în care merge lumea“. Ăsta da program politic corect.
Din toate aceste afirmații, pe cât de categorice, pe atât de false și lipsite de bună-cuviință, se desprind cel puțin două concluzii. Una: creația dramatică, literatura n-ar trebui, în viziunea protagonistei mizerabilului spectacol, să fie în niciun fel și cu niciun chip legate de valoarea artistică a operelor. Tematica este suficientă pentru o justă apreciere, cu condiția (totuși!) să fie politic corectă. A doua: mamiferele bătrâne ar face bine să lase locul mamiferelor tinere. Nu de alta, dar fiindcă nu înțeleg direcția în care merge lumea. Unde pui că operele lor mai sunt și obosite și prăfuite.
Hotărît lucru, tinerele leoaice și tinerii lei suferă de mania persecuției, care e unul din simptomele paranoiei, dar, mai grav, ele consideră că teatrul este o formă de militantism în favoarea unor cauze corecte politic. Nici Gherea când scria despre teatrul lui Caragiale n-a mers atât de departe. Și, dacă recunosc cu gura lor că nu sunt sensibile la arta mare a lui Silviu Purcărete, nu pot decât să sper că n-au văzut niciunul din spectacolele lui și că le resping din principiu, după criterii politic corecte; în caz contrar, dacă le-au văzut, avem o problemă de gust și de competență. Nici una, nici alta nu le permit însă să judece opera și pe autorul ei. „V-am dat teatrul, vi-l păziți/ca pe-un lăcaș de muze“, scria Iancu Văcărescu acum aproape două sute de ani. Cât de jos trebuie să se coboare un artist ca să nu respecte lăcașul muzelor care îl inspiră? Frustrare, invidie, nerăbdare, dispreț, tot tacâmul. Îi înțeleg amărăciunea lui Silviu Purcărete. Care ar trebui să fie a tuturor celor care merg la teatru și citesc cărți de literatură. Nu țin să par patetic, dar nu suport golănia care transformă o lume destinată frumuseții într-un spectacol de urîtă politică corectă. (N.M.)
P.S. Alt mare regizor, Andrei Șerban a adresat și el o scrisoare deschisă colegilor de breaslă, în care comentează lucid și acid pericolul generalizării politicii corecte în mediile artistice din România. „Problema este, scrie Andrei Șerban, că cei care fac scandal nu sunt niciodată interesați de artă cu adevărat.“ Și adaugă: „În atmosferă se simte un fel de premoniție sumbră că marea călătorie a teatrului, așa cum cei mai mulți am trăit-o, e în pericol să se sfârșească“. Trist, dar adevărat.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius