De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Piesa este cuprinsă într-o scriere anonimă (aparţinând poate lui Samuil Vulcan) şi a fost descoperită de Nicolae Densuşianu în biblioteca Episcopiei Române Unite din Oradea, datând probabil din 1777-1780. Manuscrisul este alcătuit din scene disparate, câteva scrise în alte limbi (o predică în ţigăneşte, cântece în latină şi maghiară).
Grigore al III-lea Ghica
Personajul central este Grigore (Grigore al III-lea Ghica), domn al Moldovei (1764-1767; 1774-1777) şi al Munteniei: (1768-1769). Ca domnitor, acesta se arată duşman Austriei şi prieten Rusiei, iar intrigile îl ajută mult în politica dusă faţă de turci; Prin măsurile luate a reuşit să ducă ţara la o relativă bunăstare, a regularizat strângerea birurilor şi a pus capăt abuzurilor.
Context cultural
În Basarabia se produc contacte cu literatura rusă (până la 1848 Rusia reprezenta un factor de progres) – ruşii şi habsburgii reprezentau principalele puncte în dezvoltare pe toate planurile: Ecaterina cea Mare a Rusiei, sub influenţa guvernării sale prinde dragostea pentru literatura franceză, gustul pentru sclipirea minţii, pentru veselia spontană, pentru o dezvoltare în scriere şi conversaţie.
În această perioadă se introduc jocuri noi, dansuri noi, modă, un altfel de limbaj. În Ţările Române a fost epoca primei Constituţii care avea influenţe europene; influenţă adoptată pe filieră rusească.
Personaje
Teatru medieval
- Gregorius – principe al Valahiei
|
|
Subiectul operei
Subiectul piesei diferă foarte putin de realitatea obiectivă; astfel aflăm că piesa este o dramă istorică medievală, cu atâtea elemente specifice literaturii medievale câte intâlnim în The Castell of Perseverence (Castelul Perseverenţei), Piers Plowman, Everyman (Fiecare),Mankind (Genul uman) etc.
Literatura dramatică originală din secolul al XVIII-lea este slab reprezentată in Ţările române: în afara dramei populare, Vicleimul, a cărei existenţă este atestată încă din secolul anterior si complementul ei Jocul păpuşilor, sunt înregistrate Judecata Vlădicii, Comedia pastorală si Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragice expressa. Trebuie evitată confuzia între medieval si popular: regimurile circulaţiei folclorice sunt: anonimatul autorului, libertatea intervenţiilor în text, urmele formale ale circulaţiei orale. De asemenea, caracteristicile generale ale teatrului medieval sunt anonimatul autorului si libertatea intervenţiilor în text dar se evidenţiază prin alegorismul operelor ca trăsătură cultă definitorie.
Între universalismul religios medieval şi literatura Contrareformei, în literaturile Europei se impulsează limbile naţionale ca limbi de cultură, martirul ca erou dramatic ce dobândeşte trăsături pe care mai târziu drama romantică le va prelua pentru figurile de eroi naţionali.
Principele Valahiei, Gregorius, planuieşte să creeze o alianţă atât cu Rusia cât şi cu Austria pentru a trage eventuale foloase după aceasta, dar sfetnicii săi, Vasilie şi Simion îl trădează Împăratului otoman. Paşa şi consilierii, astfel, pun la cale uciderea lui Gregorius, cu ajutorul lui Vasilie şi Simion. Aceştia din urmă, primind bani, îi sugerează paşei că ar putea să-l ucidă când iese la plimbare in pădure. Turcii se întâlnesc cu Vodă acolo şi Paşa îi spune că Împăratul doreşte să-i mărească gradul. Într-un fel, Grigore simţea că e trădat „Eu auzeam că mă caută împăratul spre moarte iară el îmi lungeşte viaţa cinstindu-mă.” Această prea mare dragoste a Împăratului trebuia să ascundă ceva la mijloc, de altfel, şi paşa i-a spus lui Grigore în acea întâlnire „Să ne tâlnim bucuroş şi să ne despărţim sângioş.” Imediat, Grigore, în semn de mulţumire, îl trimite pe medic să-l invite pe Împărat la masă. Împăratul îi spune că e bolnav, să vină Grigore, deşi medicul îi consultase pulsul si constatase că este perfect sănătos. Astfel, medicul a trebuit să jure (si probabil să primească ceva recompensă) că Vodă nu va afla despre asta. La Grigore acasă, vine medicul si doi soldaţi otomani. Acceptă să meargă cu ei şi îşi scoate sabia să se ducă în chip de pace. Simion este impotrivă, ştiind ce urmează, îi cere lui Grigore să păstreze sabia dar în zadar. Ajungând la Paşă acasă, acesta îi spune ca e în mâna lui şi că va face tot ce i se porunceşte; îi dă să citească porunca de la Ţălingrad: „Tot sfatul împârâţiii turceşti: Stingă-i-să lui Grigorie lumina; nu cerca vina. Ieie-să viaţa, prindă-i-să toata viţa, puie-să în gât aţa. Dat în Ţălingrad.” Atunci, Paşa face semn soldaţilor să-l prindă, cheamă mai mulţi şi se ridică el însuşi sugrumându-l pe Grigore cu un ştreang. Apoi este pus în mormânt şi în sicriu. Paşa, imediat, cheamă toţi sfetnicii şi îl numeşte pe Vasilie înlocuitorul lui Grigorie. Îl plânge un cioban,îl plânge soţia care apucase să cânte nemţeşte; Este ucisă şi ea, tocmai pentru că Grigore murise din pricina nemţilor şi ea fusese auzită cântând.
După toate acestea, intră Bacchus, semn că începe sărbatoarea lui. Urmează un cântec dedicat lui si imediat începe să scrie un testament. „Apare dracul, se citesc legile, dupa acestea intră consilierii lui Vodă si medicul căutându-şi un al patrulea soţ, pe Iuda, si îl găsesc spânzurând cu umor (atârnând rizibil) in timp ce sunt răpiţi de un demon aprins. În sfârşit se strigă să trăiască Maria Tereza, Iosif si Grigore Maior.” Urmează textul testamentului cu care se termină piesa.
Este interesant de observat că în structura piesei întâlnim o metaforă cheie la început si sfârsit, aceea a cetăţii cu doua turnuri si a casei cu doua usi: „Nu-i bună cu una, că, dacă te strâmtoresc, n-ai încătrău să te spăsăşti; nu-i bună cu două, că văzurăţi cum năpădiră turcii de pă una pe Grigorie şi îl sugrumară [..] Ci aşé, văzurăţi, muri cel sănătos şi rămasă cel betegos”.
Moartea lui Grigorie este acompaniata de cântece, boceli, amplificarea sentimentului, chiar dacă piesa a fost scrisă în chip carnavalesc, menită să aducă buna dispozitie. Fiind scrisă în caracter baroc, aceste intermedii sunt de înţeles. În teatrul baroc se obisnuia aceasta alternanţă între situaţia gravă şi cea burlescă, între serios şi grotesc, între decenţă şi trivialitate. Occisio Gregorii este o operă dramatică de tip baroc, creată în genul comediei dell’arte şi astfel ne explicăm cântecele, intermediile vesele, uneori moralizatoare, spiritul carnavalesc.
Surse bibliografice
- Berlogea, Ileana, Teatrul medieval european, Editura Meridiane, Bucureşti, 1970
- Moraru, Mihai, De nuptiis Mercurii et Philologiae, Editura Fundatiei Culturale Române, Bucureşti, 1997
- Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragice expressa, Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Lucian Drîmba, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius