Obiceiuri de Blagovistenie

[altmariustotal ortodox]

Obiceiuri de Blagovistenie

 

Sarbatoarea Blagovistenie (25 martie), situata in imediata apropiere a echinoctiului de primavara, cand incep sa vina primele pasari calatoare, cunoscuta si sub denumirea de Ziua cucului, coincide cu sarbatoarea Buna Vestire din calendarul bisericesc, zi in care conform traditiei crestine Maica Domnului a fost vestita, prin Arhanghelul Gavril, ca va naste pe Fiul Domnului, Iisus Hristos.

 

Aceasta zi, in care oamenii societatii traditionale bucovinene sarbatoreau o pasare (cucul), este o reminiscenta a unui vechi calendar popular, probabil lunar, deoarece ea este separata prin 9 zile de sarbatoarea ce o precede, Alexiile.

 

Blagovistenia oferea oamenilor prilejul pentru prognozarea timpului calendaristic, pentru practicarea unor ritualuri de indepartare a fortelor malefice, de divinatie si de prognozare a duratei vietii.

 

Se credea ca in aceasta zi nu este bine sa umbli flamand si fara de bani asupra ta. Pentru a intampina sosirea cucului, oamenii se pregateau, din timp, cu bani. In momentul in care auzeau cucul cantand, ei aruncau banii in directia din care se auzea cantecul si rosteau versuri pe un ton interogativ, numarand glasurile cucului, deoarece se considera ca fiecare "glas" corespunde unui an de viata. Daca pasarea ii canta cuiva din fata, era semn imbucurator, semn ca toata vara ii va merge bine, dar daca pasarea canta din spate sau lateral-stanga, atunci semnul era potrivnic pentru cel care il asculta.

 

Se urmarea cu multa atentie locul unde canta prima data cucul iar creanga pe care a stat el se taia si se punea in lautoarea fetelor, pentru a fi indragite de flacai asa cum cucul era indragit de catre toti oamenii. In unele sate se obisnuia sa se vaneze cucul de Blagovistenie, capul acestuia fiind conservat in sare pentru ca mai apoi sa fie purtat de fete in san, la hore. Tinerele credeau ca vor fi invitate, astfel, des la joc si repetau mereu in gand: "Cum nu sta cucul in loc, /Asa sa nu stau eu in joc".

 

In aceasta zi se scoteau si stupii de la iernat. Acestia erau trecuti pe deasupra unui foc, pentru purificare, se afumau si se stropeau cu agheasma pentru a fi incarcati de fertilitate si de fecunditate si pentru a fi aparati de luarea manei.

 

De Blagovistenie nu se puneau clostile pe oua, obicei pastrate si astazi, se opreau morile de apa iar oamenii nu aveau voie sa se certe. Femeile aprindeau focuri in fata casei, punand alaturi de foc o cofita cu apa pentru ca ingerii pazitori sa vina sa se incalzeasca si sa-si potoleasca setea.

 

Ziua de Blagovistenie era si un important moment pentru prognozarea vremii, pentru esalonarea muncile agricole de primavara. Si tot acum ciobanii se urcau pe stogurile de fan si amenintau iarna cu topoarele, crezand ca in felul acesta primavara va sosi mai repede.

 

Importanta sarbatorii este marcata si de sacrificiul pestelui care se consuma ritual, indiferent daca ziua era de post sau de dulce.

 

Riturile savarsite in aceasta zi se mai intalnesc in unele sate izolate din zona montana, unde oamenii continua sa considere ca in acest mod natura este readusa la viata, se intra din plin in sezonul lucrarilor agricole de primavara si se pregateste noul an pastoral.