Invitată la evenimentul de modă și lifestyle Digital Divas 2013, Oana Pellea a vorbit despre avantajele şi dezavantajele Internetului, despre posibilitatea de a transmite un mesaj și de a impulsiona oamenii, dar și despre nevoia de comunicare. Mai jos sunt câteva fragmente din discursul său.
● „Când mi s-a făcut astrograma, și în străinătate și aici, doamnele au fost șocate pentru că am toate casele goale, aproape; dar la casa comunicării am opt planete. Mi s-a spus că, s-ar părea, traiectoria vieții mele este de a comunica. Şi este cam adevărat. Fie că este pe scenă, fie că este după ecranul acesta incredibil care poate să fie de cinema, televizor sau de computer, există o nevoie. Nu știu cât o reușită, ci o nevoie de a comunica.”
„Despre succes pot să vă spun singura concluzie pe care o pot trage la cei 51 de ani: este că atunci când nu te mai interesează, el vine. Atunci când el nu mai este un scop în sine, el se uită spre tine. Să nu căutați niciodată succesul ca țel, ca scop.“
Oana Pellea
O vorbă a lui Amza Pellea
● „Tata avea o replică extraordinară: «ochiul de pește fiert». Ați văzut cum se uită peștele fiert la voi în farfurie? Uitați-vă bine în jurul dumneavoastră pentru că o să vedeți mulți ochi de pește mort. Sunt ochi care deja le știu pe toate, le-au judecat pe toate, le-au înțeles pe toate. E un ochi mort. Un ochi care închide drumul. Care nu comunică. Şi îl taxez peste tot pentru că este ca și cum ai deschide o ușă și dai de un zid“.
● „Sunt foarte atentă cu mine, în primul rând. Nu-mi permit să taxez pe nimeni dacă nu mă taxez pe mine. Şi am și eu tentația, câteodată, de a avea judecăți de valoare. Atâta timp cât te uiți în oglindă și nu știi cine este de partea cealaltă a oglinzii, când nu te cunoști, nu ai niciun fel de drept de a-l judeca pe cel din fața ta“.
● Orice formă de comunicare implică, din punctul meu de vedere, o formă de autocunoaștere. Cred că fiecare dintre dumneavoastră de aici din sală reprezintă o variantă de-a mea. Cred că eu sunt o variantă a dumneavoastră. Cred în faptul că putem fi împreună și putem să ne deschidem și putem să ne cunoaștem; dacă este jocul cinstit în ambele părți. Şi din partea aceasta a ecranului, și din partea cealaltă“.
● „Nu am postat niciodată pe Facebook dacă nu am simțit, aici în stomac, să postez. Și am încercat să postez nu la mișto, dar ceva călduț. Un mesaj călduț. Şi like-urile nu au venit. Încercați să faceți experiența: în clipa în care vă doare ceva, și arde ceva și postați atunci se întâmplă, se umple ecranul.“
Trei zile de nesomn pentru caii de la Letea
● „În clipa în care nu am dormit trei nopți din cauza a ceea ce se întâmpla la Letea cu caii – pentru că nu am dormit, pentru că am plâns ca proasta, pentru că nimeni nu lua niciun fel de atitudine – atunci am scris. Și atunci s-a întâmplat bucuria de miracol. Pentru că au fost oameni care nu au dormit trei nopți și care împingeau, care ridicau, mențineau un foc aprins: și al indignării și al faptului că trebuie să facem ceva. Și acest foc a funcționat până când oamenii s-au ridicat și s-au suit în mașini și au plecat. Şi i-au salvat, cât i-au salvat. Dar a fost, într-adevăr, un foarte mare triumf al Facebook-ului.”
Responsabilitatea pentru mesaj
● „Cred, ca outsider, că există o responsabilitate reală a ceea ce aruncăm în virtual. Există o responsabilitate care trebuie să fie asumată. Nu cred că poți să arunci orice. Eu vorbesc, desigur, din unghiul meu de vedere și nu dau niciodată sfaturi, urăsc să dau sfaturi, pentru că nu știu să dau sfaturi și sunt deschisă la orice lecție care vine. Chiar cred că m-am ivit pe pământ să învăț. Nu să mă plictisesc, nu să casc. Pentru că dacă casc, casc pe viața mea și pe timpul meu.“
„Atâta timp cât ai responsabilitatea că nu poți arunca orice – bașca dacă ești o persoană publică – este un gest de a-ți ridica nivelul. Că bășcălie știm să facem cu toții, dar poate e mai bine să o facem cu noi, acasă. Nu pe virtual, unde sunt ochi.“
Oana Pellea
Solidaritate pornită de la o postare
● „O acțiune reușită a fost cu Japonia. A fost o întâmplare excepțională, absolut excepțională. Când a fost cutremurul din Japonia – din nou pentru că n-am dormit de indignare, că nimeni nu a luat nici un fel de atitudine - am spus (n.red. – pe Facebook): «la ora de… , haideți, care puteți, care veniți, la biserica X, să ne întâlnim și să aprindem o lumânare pentru cei care nu mai sunt. Aceștia pe care nu-i cunoaștem.» Și am dat o biserică. Și am fost la ora fixă acolo. Și erau vreo 50 de oameni, cu lumânările aprinse.
A ieșit un scandal excepțional, pentru că femeia de serviciu de la biserică a sărit și a zis că e o demonstrație neaprobată și să plecăm repede de acolo. L-a sunat pe părinte și părintele a venit și a făcut ceva excepțional.
De asta vă spun că este una din întâmplările superbe, îi zic mulțumesc Facebook-ului! A deschis biserica la ora 21.00 și a ținut o slujbă de care nu a știut nimeni în România pentru oameni care au murit, pe care nimeni nu i-a cunoscut. A fost absolut excepțional.”
Neajunsurile virtualului și dificultatea de a comunica
● „Ce-i reproșez eu Internetului este că mănâncă timp, că mănâncă timp din viața mea. Și este o luptă între noi. Îi mai reproșez ceva: că atunci când ai ocazia să fii în viu cu cineva, tu scoți tableta. Mi se întâmplă și mie. Și dacă îmi trece prin cap gândul și mă biciui prin cap – cum fac pentru că vreau la finalul vieții mele să nu-mi fie rușine de mine, și atunci mă biciui clipă de clipă -, o pun deoparte. Şi nu e un sfat. Dar, oameni buni, atâta timp cât aveți ocazia de a trăi viul, trăiți-l până la capăt, pentru că după aceea puteți să luați tableta în singurătate“.
● „Am tot timpul senzația când deschid Facebook-ul că undeva, pe o insulă, cineva are nevoie. Și atunci sunt responsabilă de ce arunc în ocean. Tata avea o vorbă foarte ok: că atunci când ai ceva urât, negru – o problemă, o urâțenie, un complex, un ceva pe care-l avem cu toții -, e mult mai bine să faci așa cu călcâiul o groapă în pământ și stai acolo și vorbești cu groapa aia și pui în ea tot ce ai de spus și după aceea o acoperi și pleci mai departe“.
● „Nu e bine să facem asta cu virtualul. Pentru că se întoarce înapoi. Pâmântul are esența aceasta de a astupa. Și de a ierta și de a calma. Virtualul nu cred că are această calitate.“
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius