Oamenii de ştiinţă au scos la iveală un secret în legătură cu nucleul intern al Soarelui.

[altmariusscience]

''Este o surpriză''

https://www.descopera.ro/stiinta/16675338-oamenii-de-stiinta-au-sco...

Alexandru Voiculescu 08.03.2017 | ● Vizualizări: 4076

Credit: ESA/NASA    +ZOOM

Galerie foto (2)

Savanţii au putut măsura pentru prima dată rotaţia nucleului solar, demonstrând că acesta nu se roteşte cu aceeaşi viteză ca suprafaţa solară, ci de patru ori mai rapid.

Deşi cercetătorii au luat în considerare posibilitatea ca rotaţia în interiorul Soarelui să aibă o viteză diferită, nu existau dovezi în acest sens, astfel mulţi savanţi au plecat de la premiza că Soarele se roteşte ca un întreg, scrie Science Alert.

Datele care au contrazis această premiză au venit de la Solar And Heliospheric Observatory (SOHO) al NASA şi ESA, furnizând prima dovadă a existenţei unei unde de gravitaţie (unda g, care nu este acelaşi lucru cu unda gravitaţională), care se reflectă prin Soare şi care a reprezentat cheia observării rotaţiei nucleului.

Eric Fossat, astronom la Observatorul Côte d'Azur din Franţa şi membru al echipei de cercetare, a precizat că „am căutat aceste unde g în Soare timp de 40 de ani şi, deşi primele încercări au indicat prezenţa lor, nimic nu era definitiv. În sfârşit, am descoperit metoda prin care să le extragem semnătura”.

Undele g oscilează adânc în interiorul solar şi, deşi pot oferi indicii cu privire la comportamentul nucleului, nu lăsau urme clare la suprafaţă. Fossat explică în continuare că „oscilaţiile solare studiate până acum au fost toate unde acustice (unde p), dar ar trebui să existe şi unde de gravitaţie”.

Utilizând datele culese de SOHO pe o perioadă de 16 ani, cercetătorii au putut izola un tip de undă g (g-mode), prin analizarea duratei care îi ia unei unde acustice de a străbate Soarele în adâncime şi înapoi (4 ore şi 7 minute).

Astfel, cercetătorii au putut elabora un model care să ilustreze modul în care aceste unde g se deplasau pe suprafaţa Soarelui: deşi sunt unde verticale (vedeţi imaginea de mai jos), poziţia lor era în continuă schimbare datorită rotaţiei nucleului din care proveneau. Astfel, rezultatele sugerează că miezul Soarelui efectuează o rotire completă o dată pe săptămână, în timp ce suprafaţa solară sau regiunile intermediare efectuau o rotire completă în 25 de zile la ecuator şi 35 de zile la poli.

Credit: ESA

Bernhard Fleck, savant la SOHO, a precizat că „acesta este cu siguranţă cel mai important rezultat al SOHO din ultimul deceniu şi una dintre cele mai importante descoperiri ale sale din toate timpurile”.

Nu se ştie cu exactitate ce cauzează această discrepanţă, dar cercetătorii sugerează că are de-a face cu formarea Soarelui. Roger Ulrich, astronom la UCLA şi membru al acestei echipe, a precizat că „este o surpriză şi este uimitor să ne gândim că am descoperit o relicvă din trecutul Soarelui”.