O nouă revoluție în arta contemorană: Damien Hirst

[altmariusart]

https://historia.ro/sectiune/general/o-noua-revolutie-in-arta-conte...

Autor: Denisa Stancu

Una dintre cele mai proeminente, complexe și exuberante personalități din scena artei contemporane a secolului XXI este cea a artistului Damien Hirst. Opere precum For the love of God (2007), The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living (1991), Because I can’t have you(1993),The immortal(1997-2005), Mickey(2012), Apotryptophanae(1994) rămân în istoria artei datorită inovației pe care o aduc, elementului de suspans și mister dar și uimirea ce o provoacă în rândul publicului. 

 Damien Hirst este un artist contemporan de origine engleză născut în 1965 în Bristol, Anglia. Este cunoscut faptul că Damien domină scena de artă contemporană a secolui al-XX-lea, iar potrivit unor sodaje realizate în 2010 el este considerat drept unul dintre cei mai bogați artiști contemporani, operele sale fiind vândute și apreciate la scară mondială.

Arta contemporană între pasiune și experiment: 

Își urmează studiile la Colegiul Goldsmith unde experimentează toate formele de artă contemporană: instalație, pop art, performance și artă conceptuală. Dintre toate aceste categorii Damien înțelege că instalațiile și arta conceptuală sunt domeniile în care se regăsește cel mai mult ca artist și se redescoperă în cheie simbolică. 

Debutează cu opera de artă Freeze având o intensă activitate ca tânăr student. Această operă îi atrage atenția lui Charles Saatchi un celebru om de afaceri care îi oferă suportul său necondiționat.

Damien descoperă arta contemporană prin intermediul experimentului fiind pasionat de noi forme de exprimare și dorința de a-și extinde mijloacele de comunicare. Damien Hirst prin intermediul experimentului dorește să creeze noi realități.

Toate operele artistului britanic pornesc de la o noțiune, un concept iar mai apoi se dezvoltă spre sfera contra artei sau non-artei în sensul de încălcare a normelor estetice impuse până in secolul al-XIX-lea.

For the love of God: Ridicol prin perfecțiune și șocant de optimist: 

Damien Hirst abordează foarte mult tema morții în operele sale. O regăsim în permanență însă cum explica însăși artistul nu sub o formă macabră ci percepută ca o continuare a vieții. Întrebat într-un interviu din 2012 despre ce semnifică opera For the love of God artistul explică cum a pornit de la ideea de craniu ca o formă a morții. Inițial conceptul se dorea profund negativ dar s-a transformat pe parcurs într-unul pozitiv lucru extrem de surprinzător inclusiv pentru artist. Titlul a fost inspirat dintr-o experiență personală când mama lui Damien tot timpul observa noile subiecte abordate de artist folosea expresia : Damien! Por the love of God ( Damien! Pentru numele lui Dumnezeu). 

Opera For the love of God, conține o notă de calm, liniște și transcendentalitate motive redate extrem de bine de artist și expuse în interviul acordat în 2012.

Damien Hirst realizează prin această operă o condiție a artei dar și a artistului contemporan dorind să atingă ideea de perfecțiune ridicolă. Astfel el ajunge să contureze o entitate universală ideală și esențială relativismului moral. Prin urmare arta contemporană cum susține și artistul este relativă, iar ce înțelegem noi din arta contemporană de asemenea.

,,Are acel calm, acea armonie m-aș obișnui cu asta, este o operă optimistă. Inițial am crezut că va fi extrem de întunecată și sumbră dar nu e așa a fost singurul lucru care m-a șocat și pe mine că un asemenea subiect negativ poate deveni atât de pozitiv tocmai pentru că inspiră armonie și liniște. Trebuia să fie o operă perfectă. Așa am proiectat-o și așa a devenit. Am exclamat wow când a fost terminată.”(Interviu, 2012, Tate shots)

Conluzia: 

În concluzie Damien Hirst este un artist complex ce revoluționează istoria artei contemporane prin intermediul tematicii abordate și unor noi forme de artă, reușind să ofere publicului noi instrumente de percepere și înțelegere a artei contemporane. 

Bibliografie: 

Hirst, Damien. Damien Hirst. London: Institute of Contemporary Art and Jay Joplin, 1991. 

Baker, Steve. The Postmodern Animal. Essays in Art and Culture. London: Reaktion Books, 2000.

Dery, Mark,Mad Cows and Englishmen: Reading Damien Hirst's Entrails. The Pyrotechnic Insanitarium: American Culture on the Brink. New York: Grove Press, 1999.

http://www.damienhirst.com/

http://www.damienhirst.com/texts/20071/jan--rudi-fuchs