O imagine din anii ’30 a Primăriei de Negru, amplasată în Piaţa Sf. Vineri, într-un palat ridicat la începutul secolului al XX-lea.

[Bucuresti]

 01 februarie 2016 

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2016/02/43041/

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/wp-content/uploads/2016/01/11236433_435965243271736_1047233972609338056_n-300x218.jpg 300w, http://www.bucurestiivechisinoi.ro/wp-content/uploads/2016/01/11236... 768w" sizes="(max-width: 960px) 100vw, 960px" />

sursa foto şi informaţii: rezistenta.net

sursa-Cartierul Evreiesc

O imagine din anii ’30 a Primăriei de Negru, amplasată în Piaţa Sf. Vineri, într-un palat ridicat la începutul secolului al XX-lea.
Intrarea principală se făcea dinspre intersecţia Căii Călăraşi cu Văcăreşti.
După 1912, în această clădire şi-a avut o perioadă sediul chiar Primăria Capitalei.
Clădirea a devenit, în perioada comunistă, Tribunalul Raionului Tudor Vladimirescu. Ulterior, fosta primărie a adăpostit Tribunalul Sectorului 4, apoi Tribunalul Sectorului 3.
În dreapta-spate se poate observa ansamblul Bisericii Sf. Vineri, mascat la stradă de un front de case parter, cu multe spaţii comerciale.
În prim-plan, una dintre cele două intrări la toaletele publice subterane, acces care s-a păstrat până în momentul remodelării zonei, în a doua jumătate a anilor ’80.

Înainte de weekend, reiau această fotografie, cu noi informaţii, aduse de dl. Lodroman Gheorghe, cititor al acestei pagini.

Dumnealui ne-a scris: „Am locuit in perioada anilor 1950 – 60, pe cal.Calarasilor colt cu str. Baratiei. Copilaria si adolescenta este legata de acest parc, unde deja functiona un tribunal. Asa este, intre cele doua toalete, era o gazarie. Toata zona de case folsea drept combustibil pt. incalzire un produs numit gazolina. Ne asezam de cu noapte la rand, fiecare cu un, sau mai multe bidoane, care erau numai din tabla subtire. Pe trotuarul din stanga se distinge un mic chiosc, pare a fi de ziare. In apropiere, lipit de bordura inalta, ce imprejmuia intreg acest parc, apare un lustragiu, cu un client. Cei din fata toaletei de barbati par a fi negustori de chilipiruri, chiar in mijlocul lor se afla un indicator de statie, de autobuz, nu se observa sine de tramvai. Intrarea in tribunal se facea prin lateral dreapta, vis a vis de clopotnita. Pe aceasta usa prinsa in prim plan intrau detinutii, ce erau adusi de la penitenciare cu mijloace auto. Distinct, se vede clopotnita. La etaj, se afla un clopot mare si doua mai mici. Fiecare avea cate o sfoara goasa, cu ochi, la care nu se putea ajunge decat cu niste carlige (bare), cu care se facea balansul clopotului, apoi aceste carlige erau scoase din sfori si ascunse de clopotar, asta pentru a nu da posibilitatea dracilor de copii sa manuiasca ei clopotul. Eram preferatul Pr. paroh Stoica Ionescu, care mi-a dat primele indrumari, in a trage clopotul. Aceasta suberba clopotnita, la inceputul anilor 60, a fost demolata, Spatiul ramas liber a fost folosit pt. trasarea in curba a sinelor de tramvai. Nu dupa mult timp, Pr. Stoica, de suparare a murit. A fost numit un tanar paroh, pr. Gelu Bogdan. Asa cu vedem in fotografie, pe linia clopotnitei, pana in str. Herescu Nasturel, se aflau mai mule constructii, joase, unele chiar insalubre, cu spatii comerciale: racoritoare, tutungerie, rep. radio, rep.masini de cusut, birt, cofetarie, croitorie, etc. In spatele acestora se vede o parte din azilul de batrani, casa parohiala, o cladire impunatoare, cu etaj, se afla in curtea interioara, in spatele bisericii Sf. Vineri. In dreptul clopotnitei se afla o statie de tramvai, care apoi rula in continuare pe str. Sf. Vineri spre rondoul de la Sf. Gheorghe. Privind constructia Tribunalului, pe lateral stanga se distinge o parte de constructie iesita din linie, aici atat la parter cat si la etaj se afla balconul. Pe fundal stanga se vede un corp de cladire, parter si etaj, care duce pana in str. Baratiei (stanga fotografiei). Putin din copii si apoi adolescenti, am mai ramas. Nu-i pot uita, si de care nu mai stiu nimic, pe Misu Smilovici, tatal sau detinea pe cal. Vacaresti nr. 4-6, (vis a vis, pe partea stanga ce nu se vede in fotografie), un atelier de mobila, Dan Nanu, Sergiu Grosu, Costel Costas, Bebe Neagu, surorile, Cica si Dodo Dobrescu, Deta Vacarescu, Viorel Firulescu, si altii pt. care imi cer scuze ca nu ii mai retin. Au trecut peste noi 50 de ani, poate unii, nici nu mai sunt in viata.”

Mulţumim încă o dată, domnule Lodroman, pentru completările valoroase pe care le-aţi adus acestei fotografii, dar şi altora!