O emisiune de timbre, timbre care au circulat, ignorată de toate cataloagele de mărci poştale.

[filatelie]

http://colectii-filatelie.blogspot.ro/

În perioada R.P.R. – în deceniile 5 şi 6 – au fost emise efecte poştale în scopul popularizării în rândul copiilor a operaţiunilor poştale, serii de timbre, etichete de serviciu, cărţi poştale semiilustrate şi ilustrate, ştampile speciale, care au circulat efectiv. Nu ştiu dacă au fost aprobate de Ministerul Poştelor de pe atunci sau au fost pur şi simplu tolerate, ca o “acţiune de propagandă”. Era epoca când existau şi Foile de depunere pentru copii, o altă acţiune interesantă şi care a folosit deasemeni timbre.

Singurul document în care sunt descrise cele două emisiuni ale Poştei Copiilor este:

Mihai Cojocar, Catalogul timbrelor fiscale şi a vignetelor româneşti, ediţia a III-a, Bucureşti, 2011, p.133

Citez din acest Catalog:

1952 Poşta Copiilor Emisiunea I format 15 x16, clişeu 11 x 13,5. Dant. 11 ½ hârtie velină, albă, litografiate.
325. – 10 BANI roşu

195? Poşta Copiilor Emisiunea II 3 valori, format 12 x 20, clişeu 9,5 x 17,5. Dant. 11 ½ hârtie velină, albă, litografiate.
326. – 5 BANI, albastru deschis
326a. – 5 BANI, albastru închis
327. – 10 BANI, roşu deschis
327a. – 10 BANI, roşu închis
328. – 20 BANI, verde deschis
328a. – 20 BANI, verde închis

Nuanţele închise este posibil să fie de fapt datorate tipăririi pe o hârtie mai poroasă, şi mai gri.

S-au emis şi 3 viniete poştale, cu textul Recomandat, Express, Par Avion

Tot în perioada emiterii timbrelor cu Poşta Copiilor s-au tipărit şi câteva seturi de cărţi poştale semiilustrate şi ilustrate, cu dimensiunea de 12,5 x 8,5 cm, toate fără indicarea tipografiei, fără numărul comenzii, fără dată. Singura indicaţie este “Poşta Copiilor”

CPSI semiilustrate, 

- Casa Scânteii

Flori

- brebeneii ţigăncii

Picturi

- Toniţa, Cap de copil

CPI 

Ilustrate – clădiri

- Timişoara, Hotel Continental (inaugurat la începutul decadei 70)

- Iaşi, Palatul Culturii (cu actuala destinaţie din 1955, înainte era Palatul de Justiţie)

- Sala Palatului (inaugurată în 1960)

Bibliografie sărăcuţă rău:

Mihai Cojocar, Catalogul timbrelor fiscale şi al vinietelor româneşti, 2006, p.122

Mihai Cojocar, Catalogul timbrelor fiscale şi a vignetelor româneşti, ediţia a III-a, Bucureşti, 2011, p.133

Precum şi rezultatele unor solicitări prin e-mail, la care au avut deosebita bunăvoinţă să răspundă domnii Mihai Cojocar, Daniel Marcu, Mircea Dragoteanu, Sergiu Găbureac. Am încercat şi prin blogul radioamatorilor, oameni în general bine informaţi, dar nimic.

O surpriză am avut în urma punerii anunţului pe blogul Federaţiei Colecţionarilor din România. Domnul Mihai Ceucă îmi scrie

“Nu se cumpărau separat. Era un joc intr-o cutie (alte jocuri:” Nu te supara frate”, “Piticot”…). In cutia jocului erau câteva plicuri, câteva cărţi poştale, ştampile, timbre de valori neuzuale, etichete de recomandare, etc… Era un joc instructiv pentru copii in scopul de a invata cum se expediaza corespondenţa şi cum se gestioneaza banii pentru cumpărat materialele. Imi amintesc că pe capacul cutiei era desenat un copil în uniformă de factor poştal şi o cutie de poştă… Ca urmare, nu este vorba de un efect postal oficial şi nici de o circulaţie poştala. Faceţi un scan al ilustratei, vă rog!”

Nu cunosc să fi existat un astfel de joc, eu am crezut tot timpul că se dădeau ca un “bonus” pionierilor cuminţi şi cu activitate de prin cercurile de la Palatele Pionierilor sau de prin taberele de pionieri. Probabil că a existat jocul când eu eram “mai mare” şi nu mă interesa aşa ceva. Dar văd că mă interesează acum …

Drept care pun pe blog materialele pe care le am, totuşi aceste timbre ar trebui să-şi ocupe locul lor, indiferent care este acela.

Emisiunea I, 10 bani, roşu, reprodus din Catalogul M. Cojocar

Emisiunea a II-a, 5 bani albastru, 10 bani roşu, 20 bani verde, din colecţia mea

Cele 3 etichete, colecţia proprie

Trei cărţi poştale semiilustrate Poşta Copiilor, circulate, sper! Colecţia proprie

PC Posta Copiilor - ştampila de pe versoul ilustratelor

Îmi place mie să discut despre timbrele din “Zona gri” a filateliei, cele cu un statut incert, dar care, prin efortul mai multor filatelişti, sper să li se definească statutul.

Înclin să cred că “Poşta Copiilor” ar trebui să aibă cam acelaşi statut ca şi “Cercul Ieşenilor”